Antrenorul lui Atletico, Diego Pablo "Cholo" Simeone (42 de ani), e un monument al fotbalului mondial. Poate fi perceput drept unul dintre cei mai buni mijlocaşi defensivi ai ultimelor două decenii sau tehnicianul care ţine sus catargul antrenorilor argentinieni în Europa. Dar poate fi privit şi dintr-o altă perspectivă, una românească.
E puştiul aşezat de Mircea Lucescu, la Pisa, pe rampa fotbalului mare, argentinianul fără răspuns la morişca tricoloră de la World Cup 1994 sau omul care a ars toate speranţele Stelei pe "Vicente Calderon" (0-4) în debutul roş-albaştrilor din sezonul 96-97 al Ligii Campionilor. O partidă în care Simeone (autor a unei duble) şi-a împărţit titlul onorific de MVP al meciului cu conaţionalul Esnaider. În poarta Stelei se afla Daniel Gherasim, iar amintirile de la Madrid îi inviorează instantaneu retina actualului antrenor secund de la Inter Clinceni
"De acel meci îmi amintesc cu plăcere pentru că nu oricine ar fi putut realiza ce am făcut noi, chiar dacă diferenţa pare mare. Atletico era campioana, nu Real şi nici Barça. Înainte cu o zi de partidă, terenul era impracticabil, dar în câteva ore, spaniolii au pus rulouri de iarbă şi am avut un gazon de biliard", şterge praful de pe amintiri fostul goalkeeper.
0-4, dulce amintire
Inevitabil discuţia curge spre Diego, omul care azi ar putea ridica trofeul şi din postura de antrenor după ce în 1998, cu Inter a făcut-o din postura de jucător. "A fost un jucător mare şi trăgea toată echipa după el. Noi spuneam că intra cu cuţitul între dinţi şi avea şapte inimi! Mai ales datorită lui, Atletico ne-a pus la respect în partida de la Madrid, care trebuia să se termine 9-0, nu 4-0! Totul s-a rupt după ce a fost eliminat Marius Baciu (n.r. - min. 28), iar eu am primit a doua zi cele mai multe stele în presa de specialitate. Simeone şi sârbul Pantic (n.r
