Pe când protestatarii zgribuliţi încercau să se mai încălzească puţin strigând ”Jos guvernul!”, iar în Parlament, Opoziţia îşi făcea curaj numărând voturi iluzorii în favoarea moţiunii, la un seminar nemediatizat din motive de lipsă de senzaţional, se spunea unul dintre puţinele adevăruri rostite în ultimii 20 de ani în România.

"Se dezvoltă ţările care, cu perseverenţă, dovedesc coerenţă în politicile economice şi financiare, care dovedesc maturitatate a politicilor, coerenţă statală, care au capacitatea de a nu se lăsa influenţate de cicluri. Dezvoltarea depinde de calitatea oamenilor, a elitelor, de cultură, nivelul cultural este esenţial”. Vorbele sunt ale lui Mugur Isărescu. Cine se întreabă de ce în România lucrurile stau atât de prost, dând vina ba pe guvernanţi, ba pe partidele din Opoziţie, ba pe ruși sau pe conspiraţia mondială, are la îndemână acest răspuns comprimat într-o frază.

Într-o lume a competiţiei, nu poţi avea altă ţară atâta vreme când societatea este întoarsă pe dos. Incompetenţii poruncesc competenţilor, impostorii sunt deasupra merituoşilor, analfabeţii fac critică, mitocanii sunt trend-setteri, iar înjurătura de mamă ţine loc de bună-ziua. Poporul spune înţelept că mai bine te însoţești cu un deştept la pagubă decât cu un prost la câştig. N-am respectat acest sfat. Şi rezultatele le vedem acum. Nu a fost suficientă mutilarea valorilor realizată sistematic de comunism timp de 50 de ani, că am desăvârşit procesul în libertate.

Am promovat inculţii, şmecherii şi borfaşii care au devenit acum elite. Deciziile acestor ”elite” modelează mai departe societatea românească. O societate marcată de haos, de improvizaţie, de minciună, de prostie în stare pură. Modelul a ajuns să se autoreproducă. Degeaba s-ar mai schimba acum unii cu alţii. Am avea parte doar de alte feţe. În esenţă lucrurile s-ar petrece cam la fel.

Soluţia este o r