Zilele acestea, chiar dacă toată lumea a fost în vacanţă, timpul în viaţa politică şi economică nu s-a oprit în loc. Drept urmare, discuţiile şi controversele cu privire la conţinutul scrisorii de intenţie către FMI nu au contenit să apară.

Zilele acestea, chiar dacă toată lumea a fost în vacanţă, timpul în viaţa politică şi economică nu s-a oprit în loc. Drept urmare, discuţiile şi controversele cu privire la conţinutul scrisorii de intenţie către FMI nu au contenit să apară. Una dintre cele mai aprinse dezbateri s-a creat în jurul clauzelor abuzive, formându-se două “tabere”: de o parte se află guvernatorul BNR domnul Isărescu, care aşa cum era firesc, este de partea băncilor, iar de cealaltă parte sunt avocaţii care reprezintă clienţi în litigiile cu băncile.

În primul rând, toţi venim şi discutăm despre clauze abuzive, însă nimeni nu vine să explice şi care este definiţia dată de lege unei clauze abuzive sau cum identificăm o astfel de clauză. Definiţia legală este cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, care ne spune aşa: “o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”. Specialiştii în drept au identificat 3 elemente principale pentru identificarea clauzelor abuzive: lipsa de negociere, dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului, încălcarea exigenţei de bună credinţă. Nu o să insist pentru că definiţia este destul de clară, dar vreau să aveţi în vedere că anexa la aceeaşi lege prevede o serie de clauze pe care dacă le regăsiţi în contract vor fi prezumate ca fiind abuzive.

Acum, să vedem de ce am ales să vă dau această definiţie. O împrejurare cunoscută de toată