PNL este un partid aflat într-o criză profundă după aventura eşuată a suspendării.
Liderul Crin Antonescu a mizat totul pe eliminarea lui Traian Băsescu şi a făcut un pariu greşit. Dar nu numai atât, Crin Antonescu a mai făcut şi un al doilea pariu greşit, cel prin care a remorcat partidul la căruţa mediatică a lui Dan Voiculescu.
Aceste două mari erori au transformat PNL dintr-o formaţiune politică frecventabilă şi cu un discurs pus în slujba clasei de mijloc, într-o reîncarnare a României Mari din anii 1990. Discursul liderilor PNL este unul aproape de paroxism, orbit de ură împotriva lui Traian Băsescu.
PNL a fost partidul care a supravieţuit după prăbuşirea Convenţiei Democrate din 1999. PNŢ, nu. Asta s-a întâmplat datorită viziunii şi consecvenţei lui Theodor Stolojan şi a lui Valeriu Stoica. PNL, la începutul anilor 2000, şi-a găsit susţinători într-o societate dominată de PSD-ul lui Adrian Năstase. Crearea alianţei DA în 2003, alături de Partidul Democrat, va reprezenta o renaştere a mişcării de centru-dreapta. Dar odată cu retragerea lui Stolojan şi venirea lui Tăriceanu, PNL a intrat într-o perpetuă degringoladă. Liderii lui au fost mânaţi în luptă numai de obsesia de a fi cu orice preţ la guvernare şi de războiul cu noul duşman suprem, Traian Băsescu. Plecarea lui Tăriceanu a fost urmată de venirea lui Crin care a accentuat violenţa de limbaj şi acţiunea politică agresivă. Astăzi, PNL e un partid antieuropean. Preşedintele acestuia, prin intervenţiile sale, a atacat tot ce putea fi atacat din ceea ce formează fundamentul lumii democratice - judecători, comisari europeni, Departamentul de Stat al SUA, prim-miniştri, jurnalişti străini şi români.
Pentru PNL va fi destul de dificil să reintre în contextul democratic. Crin Antonescu şi-a pierdut orice urmă de credibilitate, iar prin faptul că a dat cu flit începerii lucrărilor Senat