… va spun drept: m-am saturat sa fim tot timpul in defensiva. Stim. Am plecat din tara, care mai de multisor, care mai de curand. Motivele au fost diferite de la caz la caz – cum diferite, daca stati stramb si judecati drept, sunt si motivele voastre, ale celor care ati ales sa ramaneti. Eu, bunaoara, am plecat din intamplare – iar cei care ma cunosc va pot confirma acest lucru – , dar asta nu ma face sa mai uit de sus (sau de jos) la vreo categorie de romani.
De fapt, nici noi n-am plecat de tot, nici voi n-ati ramas de tot.
Noi n-am plecat de tot, pentru ca ne tot intoarcem acasa, pentru ca tot citim ce se intampla in Romania, pentru ca tot vorbim romaneste, pentru ca tot mai mergem la Biserica si ne invatam copiii sa spuna “Ingerasul” inainte de culcare. Pentru ca ne pasa.
Si nici voi n-ati ramas chiar de totului tot, pentru ca urmariti si voi ce se intampla prin lume, pentru ca deschideti si voi internetul sa vedeti ce mai face Kate (parca), pentru ca va pasa ce se intampla cu Grecia, Spania, Italia, Germania sau Statele Unite. Ba, indraznesc s-o spun, poate ca voua va pasa chiar mai putin de traditii, mai putin de limba romana, mai putin de tara, decat ne pasa noua. Poate ca romgleza voastra e mai americaneasca decat a noastra. Poate ca voi folositi expresii precum “OK” (stiti de unde vine?) si “cool” mai mult decat le folosim noi. De LOL WTF si OMG, ce sa mai vorbim? Poate ca voi mergeti mai rar la Biserica si va bucurati mai putin de 1 Decembrie. Pentru ca noi ne straduim pentru tot ceea ce voi primiti de-a gata: abecedarele si vopseaua rosie de oua si zilele libere de Paste si cate si mai cate. Pentru ca la noi datul devine, pe zi ce trece, o alegere constienta, un efort, cata vreme pentru voi datul ramane dat.
Nu dau cu piatra. Incerc sa inteleg. Incerc sa va faceti sa intelegeti. Voi va culcati cu Romania, va treziti cu Romania si v
