Economia noastrărămîne la mila Domnului, iar analiştii care tot arată ce trebuie schimbat sînt priviţi ca nişte paparude cu găleată nouă/să-nceapă să plouă.Dar tot sînt mai bune paparudele, decît sperietorile de bani din tarlaua cu buruieni.

Economia noastrărămîne la mila Domnului, iar analiştii care tot arată ce trebuie schimbat sînt priviţi ca nişte paparude cu găleată nouă/să-nceapă să plouă.Dar tot sînt mai bune paparudele, decît sperietorile de bani din tarlaua cu buruieni.

Anul ăsta plouă – se face PIB-ul. Anul trecut a fost secetă, dar tot s-a făcut – mai mult din buruiana deficitului care a supt seva puţinelor mlădiţe sănătoase ale economiei. Nici în 2002 nu prea plouase, dar a înflorit euro şi la umbra lui ni s-au mai copt şi nouă exporturile, aşa că am cules şi-atunci ceva PIB.

Din păcate, cînd plouă cu bani cresc şi preţurile, nu doar ciupercile cu care se mănîncă PIB. Atunci BNR trebuie să pună în funcţiune pompele de drenaj. În 2002 a fost mai uşor, s-a pompat direct din buzunarul deponentului, care s-a trezit cu dobînda înjumătăţită. Din 2003 n-a mai fost destul şi s-a scos din vaselină o pompă pe care o credeam uitată – deficitul comercial. Acum cinci-şanse ani, pompa asta veche ar fi scăpat inflaţie de două cifre pe la garnituri, dar între timp a fost etanşată cu investiţiile străinilor şi cu banii trimişi de muncitorii români din străinătate.

Important este însă că bilanţul hidrologic rămîne constant. Cînd statul n-are deficit, au furnizorii de utilităţi datorii, iar gazul şi curentul sînt încă în mîna statului. La ei băltesc datoriile din întregul sistem, pînă le şterge statul cu buretele. Cînd nu se umflă cursul şi nici cota inflaţiei nu creşte înseamnă că se infiltrează mai multe importuri. Cînd se goleşte rezervorul de şomeri se umplu vasele comunicante cu pensionari, "