A fost finala lui, pe 12 iulie 1998. După două goluri aproape identice, cu capul, care au îngenuncheat Brazilia, Zizou devenise simbolul Franţei.
În acele momente, pe Stade de France, nici un brazilian nu se gîndea că Zidane ar putea fi un pericol la cornere. "Ştiam că e genial, că face orice cu mingea la picior, dar la lovituri de colţ... nu ne aşteptam", a povestit Dunga, căpitanul Selecao pe 12 iulie 1998.
Cînd l-au văzut în careu, în minutul 27, sud-americanii nu l-au băgat în seamă. Francezul a venit lansat, de la 16 metri, s-a strecurat printre adversari la colţul scurt şi, de lîngă Leonardo, cu 10 centimetri mai scund, şi-a plasat lovitura de cap. Imparabilă! 1-0 pentru Franţa.
Mai tîrziu, spre finalul primei reprize, un nou corner, de pe partea opusă. Aceeaşi schemă şi marcaj aproape inexistent. Dunga, nici el prea înalt, 1,76 m, îl urmărea de la cîţiva metri pe playmakerul "cocoşilor", dar fără prea mare convingere. Zidane a sprintat ca la primul gol, l-a dărîmat în săritură pe brazilian, a rămas singur şi, tot cu capul, i-a strecurat mingea printre picioare lui Roberto Carlos. 2-0!
Franţa dansa pe teren, Brazilia era în genunchi, soarta finalei fusese scrisă. De Zidane. Nu mai urmau decît golul lui Petit şi sărbătoarea de pe Champs Elysees.
Klinsmann vs Batistuta
Confruntarea legendelor are încă un episod extraordinar pe DVD: Jurgen Klinsmann împotriva lui Gabriel Batistuta. Un neamţ şi un argentinian: forţă, inteligenţă şi un simţ al porţii deosebit. Klinsmann, 11 goluri la CM, a jucat la trei turnee finale, devenind campion mondial chiar la prima încercare. Batistuta, 10 goluri la CM, a participat la acelaşi număr de competiţii, dar n-a reuşit să cîştige nici una. A fost însă primul jucător cu hat-trick la două Mondiale.
"Am fost atît de însetat să marche
