Dupa toate probleme cu care se confrunta producatorii din zona care a mai ramas activa din ce a fost odinioara agricultura romaneasca, acum se anunta probabilitatea unei veri foarte secetoase. Ceea ce ar putea insemna un dezastru pentru culturile agricole, probleme foarte serioase pentru sectorul zootehnic si, pe cale de consecinta, o marire previzibila a preturilor la alimentele de baza.
Problema este ca, din nou, se prea poate ca toate astea sa vina ca o surpriza, un fel de calamitate decisa de un Dumnezeu manios pe pacatele noastre peste masura de mari, pedeapsa divina impotriva careia nimeni nu poate face ceva. Banuiesc ca vor apare la timpul potrivit si explicatiile necesare ale neputintei sistemului de a reactiona si, mai inainte de toate, de a prevedea crizele.
Aici este marea problema a Romaniei de azi, continuare a unei balbaieli continue de dupa caderea comunismului, sistemul care cazuse in celalalt pacat, la fel de grav, cel al supra-prviziunii centralizate pe linie de partid si de stat. Atat de tare ne-au durut deceniile in care a trebuit sa platim fara sa stim prea bine pentru ce, incat am cazut in pacatul celalalt, al libertatii de a ne trai vietile individuale si destinul national intr-o totala nepasare pentru ziua de maine.
Asa se explica faptul ca intereseaza infinit mai mult patimile doamnei Oana Zavoranu sau faptele barbatiei domnului Prigoana decit meditatia, fie doar de citeva secunde, asupra uriasei tragedii nationale pe care o reprezinta cele 1,5 milioane hectare de pamint arabil lasate in pirloaga. Circul politicianist ieftin oculteaza drama unui popor care si-a lasat in paragina, apoi a asistat indiferent la distrugerea institutelor de cercetare agricola, institute cu performante reale si demonstrate...disparute in indiferenta generala alaturi de statiunile de cercetari agricole sau sisteme intregi de irigatii, distruse cu o
