De-a lungul vremii, am întâlnit pe străzi destui maidanezi cu un comportament aproape uman. Ba chiar, îndrăznesc să spun că, deseori, acei căței mi-au arătat, în singurătatea și nefericirea lor, mai mult caracter și afecțiune decât unii oameni.
Interesant este că nici măcar nu pot spune că sunt primul care constată asta... Într-o tabletă ceva mai veche, vorbeam despre „homo homini lupus" (concept care a fost lansat de Plaut, nu de Hobbes, așa cum au comentat unii la acel text, cu patos si nerv, dar cu puțină cunoștere). Nu m-am răzgândit! Consider că omul a devenit (a rămas?!) cea mai periculoasă fiară pentru el însuși.
Revenind la comparația de caractere om-câine, nu pot să nu amintesc faptul că în popor circulă - folcloric/anecdotic/lăutăresc - o frază liric-dureroasă: „Din bucata mea de pâine/Am crescut un om și-un câine/Câinele mă recunoaște/Omul nu mă mai cunoaște".
Q.E.D. N-am inventat eu comparația. Am recunoscut asta. Deci nu pot fi acuzat că plagiez. Eu nu fac altceva decât să constat una din miliardele de fațete ale unui fenomen care, cu siguranță, va mai fi prilej de mânuit cuvinte pentru mulți oameni, de aici înainte.
Las în urmă o primă concluzie: nu toți maidanezii sunt javre (vezi DEX, ca să n-avem discuții), în vreme ce javrele nu se regăsesc numai printre maidanezi! Cred că, undeva, într-un loc unde se cuantifică cele bune și cele rele, o fi existând o statistică, un calcul al proporțiilor, ceva...
Însă până o să am/avem acces la acele date, trebuie să mă/ne mulțumim/esc cu instrumente mai puțin precise, cum ar fi comparația, observația și, uneori, fabulația.Iată un prim exercițiu după acest scenariu.
Zilele trecute, la Spitalul Clinic de Urgență (wow! Cât de profesionist sună!) din Galați au murit doi oameni. În spitale mor mai tot timpul oameni. De data asta, însă, vinovată a fost o bacterie care trăiește în spit