Ansamblul medieval al Mănăstirii Vărbila, monument istoric de categoria A, şi-a recăpătat frumuseţea prin restaurările întinse pe o durată de patru ani, finanţate din fonduri europene. La 1600 se pare că în biserică ar fi poposit şi Mihai Viteazul

Unul dintre cele mai vechi aşezăminte religioase din Prahova, dar şi din ţară, ansamblul fostei Mănăstiri Vărbila, este înscris în lista monumentelor istorice.

Aflată la aproximativ 20 de km depărtare faţă de Ploieşti, în satul Vărbila, comuna Iordăcheanu, mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este atestată documentar la începutul veacului al XVI – lea şi face parte din categoria monumentelor istorice grupa A, de valoare naţională şi universală.

O istorie zbuciumată

„Ctitorie a trei boieri din zonă, biserica Mănăstirii Vărbila a fost ridicată între anii 1510-1532, iar numeroasele evenimente tulburi ale primei jumătăţi a veacului al XVI-lea au dat naştere unor legende locale despre lupte cu turcii, care, în realitate, nu au fost niciodată pe aici. Din acele timpuri rămâne în continuare, fără a avea o explicaţie şi o acoperire în documente de epocă, doar portretul domnitorului Radu Paisie (1535-1545). La 1600 se pare că în biserică ar fi poposit şi Mihai Viteazul, venire prilejuită de înfruntarea de la Bucov, cu polonezii conduşi de Jan Zamoisky“, povesteşte despre trecutul încărcat de glorie al Mănăstirii Vărbila istoricul ploieştean Dorin Stănescu, autorul monografiei „Mănăstirea Vărbila 1510-2012“.

În secolul al XIX-lea, Mănăstirea Vărbila îşi trăieşte ultimele clipe de glorie şi îşi cunoaşte apoi începutul veacului de abandon şi sărăcie în care s-a zbătut până de curând. Cu bune sau cu rele, istoria de secol al XIX-lea de la Vărbila îşi continuă cursul: renovarea bisericii la 1802-1805, secularizarea din 1863, plecarea grecilor şi dispariţia spre 1880 a ultimilor călugări, degrada