După zece zile, duminică seară s-a încheiat ediţia a 22-a a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), desfăşurat în perioada 26 octombrie – 4 noiembrie.
A fost o ediție ce a sumarizat, în general, corect stagiunea 2011-2012 și cei mai buni regizori ai ei - Alexandru Dabija, Andrei Șerban ("Lear" de la Bulandra e mai mult decât o refacere de spectacol, iar "Hedda Gabler" de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj impune o reevaluare a piesei în contextul dramaturgiei ibseniene), Măniuțiu, Victor Ioan Frunză, Radu Afrim (deși în locul "Visului ... "de la Iași aș fi preferat "Fetița din bolul peștelui auriu" de la Teatrul German din Timișoara), Kordosnkyi, Mircea Cornișteanu, Radu Alexandru Nica.
Secțiunea "Focus" dedicată lui Silviu Purcărete are meritul de a fi adus în FNT nu doar producțiile recente ale marelui regizor ("Călătoriile lui Gulliver"), ci și unele de patrimoniu, pe nedrept ignorate de alți selecționeri ("Gianni Schicchi" de la Teatrul Maghiar din Cluj sau „Măsură pentru măsură" de la Craiova).
Secțiunea "Al matale, Caragiale" a probat că nu s-a ivit încă marele spectacol cu marile piese ale lui "Nenea Iancu", însă "Două loturi", în regia lui Dabija, e un spectacol de excepție, o revelație, iar "D-ale noastre", conceput de Gigi Căciuleanu la TNB o realizare cu totul aparte.
Minusuri la „Mizantropul" şi „Înainte de pensionare"
M-au dezamăgit "Mizantropul" de la Naționalul ieșean, spectacol deritmat, prost paginat, complet nereprezentativ pentru regizorul Tompa Gábor, dar și "Înainte de pensionare" de la Naționalul timișorean care era mai bine să fi fost lăsat acasă.
M-a mirat absența completă a teatrului independent, "Jocurile din curtea din spate", o montare foarte bună a tânărului regizor Bobi Pricop fiind un examen de absolvență, doar găzduit nu și produs de Teatrul ACT. Așa încât cred că loc de mai bine ar fi fost și binel