Telejustiţia o fi fost ea cum a fost, dar staţi să vedeţi cum e cu teleguvernarea.
Când vezi patru miniştri, în aceeaşi seară, la aceeaşi televiziune, dintre care doi chiar în aceeaşi emisiune, sporovăind la nesfârşit cu invitaţi irelevanţi şi previzibili, concluziile nu pot fi decât două: Guvernul ăsta ori are ceva în plus, ori are ceva în minus. Asta e însă doar o faţetă.
Parteneriatul Guvern-presă s-a născut - mai ţineţi minte? - cu aşa-numitele „misiuni de audit". Premierul Ponta a promis la instalare că va audita toate ministerele, spre a prezenta jaful de miliarde realizat de precedentele Cabinete. După câteva săptămâni, miniştrii au început să iasă vijelioşi în conferinţe de presă şi au prezentat rapoartele de audit. Ce a rămas după ele, în afara unor generalităţi pe care le lasă în urmă orice guvernare, cum ar fi „cheltuieli nejustificate", „achiziţii neoportune" sau „management defectuos"? Chiţoiu de la Economie a acuzat achiziţia unui ceas de 1.800 de euro şi a unor cercei, Silaghi de la Transporturi a găsit şase vagoane de tren tăiate abuziv şi alte câteva zeci sechestrate sau dispărute, Marga de la Externe a găsit ambasadele nezugrăvite, iar Hellvig de la Dezvoltare s-a umplut de glorie denunţând cheltuirea a 15.000 de euro pe capace de WC, dar fără să spună pentru câte bucăţi.
Pentru că rapoartele de audit au eşuat în derizoriu şi nu au stârnit revoltă publică, strategia parteneriatului pare să se fi schimbat. După câte desluşesc eu, mecanismul cooperării decurge acum aşa: miniştrii scotocesc prin arhive şi scot tot ce li se pare lor mai sexy-jurnalistic, după care livrează ponturi ziariştilor-parteneri. Aceştia din urmă solicită documente folosind legea accesului la informaţii publice, iar miniştrii - respectând legea, desigur - se conformează imediat. Iar dacă nu se conformează întocmai şi la timp, cum a greşit o dată ministrul d