250 de jurnalişti străini au asistat, pe 29 mai 2013, la prima căsătorie gay din Franţa. Sexualitatea, unul dintre marile mistere ale vieţii, e scoasă, o dată în plus, „la produs”.

„O căsătorie civilă şi catodică” au titrat ziarele Franţei catolice, după ce ieri, primul cuplu gay care a spus „Da” la o primărie franceză, în urma promulgării legii „căsătorie pentru toţi”, a fost imortalizat de sute de aparate de filmat şi fotografiat din lumea întreagă. Franţa devine a 14 ţară, în lume, care recunoaşte căsătoria între persoane de acelaşi sex, după ce, în Europa, Olanda a fost prima care a dat tonul, legiferînd acest drept cu 12 ani în urmă. I-au urmat exemplul, între timp, Belgia, Spania, Suedia, Norvegia, Portugalia, Islanda, Danemarca. Ar merita probabil psihanalizată mai curînd reacţia disproporţionată a mass-media decît evenimentul , istoric sau nu, în sine. 250 de jurnalişti şi reprezentanţi ai mass-media din toată lumea s-au acreditat la Primăria din Montpellier pentru a asista, pe 29 mai 2013, la prima ceremonie de căsătorie oficială a unui cuplu gay pe teritoriu francez. Desigur, într-o anumită măsură, importanţa simbolică a momentului a fost alimentată, în amonte, de manifestaţiile de stradă, adesea violente, ale drepteifranceze care s-a opus promulgării legii „căsătorie pentru toţi” , promisă de preşedintele Hollande în campania dinaintea alegerilor. În logica de azi a mass-mediapredicţia de „scandal potenţial” sau de „eveniment istoric simbolic” e un reflex comercial. Sărutul pe viaţă între doi bărbaţi sau două femei, tocmai votat ca lege, acceptat de unii, hulit de alţii, e o marfă ordinară, obiect pur de comerţ. Dar nu e singurul caz în care consumăm pe pîine vieţile altora şi plătim senin abonamentul radio-tv şi conexiunea la internet . E cît se poate de fascinantă, dacă n-ar fi şi indecentă, această capacitate de instrumentalizare – politică, me