Universitarul ardelean Marius Rotar a scris pe site-ul Asociaţiei Cremaţioniste din România „Amurg“ că este surprins de schimbarea bruscă de atitudine a surorii regretatului regizor Sergiu Nicolaescu care, în ianuarie, susţinea vehement ca dorinţa fratelui său de a fi incinerat să fie respectată, iar acum spune exact opusul. Rotar consideră că a crede într-o idee înseamnă asumarea ei totală, şi nu asumarea unor decibeli.
Scrisoarea este mai mult decât sugestivă, de aceea o reproducem mai jos:
„Nu-mi face nicio plăcere să scriu rândurile de faţă, pentru că ele integrează, în mod frivol, subiectul cremaţiunii. Dar nu e de mirare că se întâmplă astfel, într-o România a anului 2013, unde pentru multă lume obiectivele culturale esenţiale, ce trebuie văzute într-o călătorie într-un oraş mare, au devenit, în mod obligatoriu, stadioanele nou construite sau diversele mall-uri. La şase luni de la decesul regizorului Sergiu Nicolaescu, care a inflamat opinia publică din ţara noastră, prin dorinţa acestuia de a fi incinerat (respectată de altfel, de către familie în pofida presiunilor BOR) iarăşi se vehiculează sămânţa scandalului.
Miza: averea lăsată de către regizor, care ar fi fost însuşită în întregime de către soţia sa, sora regizorului nealegându-se cu mare lucru. Iz de telenovelă, ce, în mod firesc, n-ar fi trebuit, sub nicio formă, să atingă, în laturile sale, tematica cremaţiunii (neutră, de altfel, prin natura ei). Dacă am fi trăit într-o ţară sud americană, deja, cred că s-ar fi semnat un contract pentru producerea unei telenovele, cu acest subiect.
Sora regizorului se remarcase în ianuarie prin discursurile sale anti BOR, cerând imperios ca dorinţa de a fi incinerat să fie respectată. Acum doamna Iolanda Nicolaescu face un fel de triplul Axel, ca la patinaj artistic, declarând că voinţa lui Nicolaescu n-a fost să fie incinerat, ci înmormântat