Pentru iubitorii Antenelor, ai umanismului şi ai conservatorismului, verdictul de colaborator al Securităţii dat ieri de Curtea de Apel pentru Dan Voiculescu, distinsul politician de azi provenind din mahalaua Vergului de ieri, trebuie că a căzut ca un trăsnet.
Cum am aflat vestea, am dat fuga, vorba vine, la ediţia electronică a postului care se autopromovează sub titulatura „cea mai bună televiziune de ştiri”. Întrucât acolo am dat de alt generic, „şi altceva decât vezi la televizor”, am înţeles de ce televiziunea de ştiri părea că pierduse chiar una din ştirile zilei, pe care celelalte staţii o difuzau cu stăruinţă, iniţiind şi niscaiva dezbateri.
Pe site-ul cotidianului din aceeaşi familie, aceeaşi decepţie: din caietul virtual al însemnărilor zilnice lipsea tocmai această veste. În compensaţie, am aflat însă de o activitate febrilă în ultima vreme, de la „Legea Voiculescu ar salva milioane de oameni” până la „Clubul de Excelenţă Dan Voiculescu îşi reevaluează membrii!”.
În aşteptarea unui comunicat al Partidului Conservator - avea să fie relatat sec, sub titlul „Dan Voiculescu: reacţii la decizia Curţii de Apel” - cei care doreau să afle mai multe despre neobositul parlamentar puteau citi în arhivă un memorabil interviu, categoric cea mai reuşită lecţie de servilism în presa începutului de an.
Pe parcursul zilei, a sosit şi poziţia lui Dan Voiculescu, acesta „primind cu surprindere vestea”, pe care a pus-o pe seama faptului că instituţiile din România traversează un moment extrem de dificil, fiind „sub presiunea unui grup politic cu dirijor unic”, precum şi a avocatului său, fostul jurnalist Sergiu Andon, care a afirmat că „judecătorul pare să nu fi fost chiar pe picioarele lui”.
Întrucât mai există o cale de atac internă, la Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, ar fi două variante de reflectare a ac