Adolf Hitler se exprima în Mein Kampf în favoarea pan-germanismului – unirea tuturor teritoriilor germane – şi asigurarea în Europa de Est a unui "spaţiu vital” german. Aceste idei nu-i aparţin însă, de fapt, lui Hitler, ci liderului şcolii germane de geopolitică, Karl Haushofer. El aprecia că geografia lumii s-a configurat sub forma unor pan-organisme: Pan-Europa, care spera să devină germană, Eurafrica (zona mediteraneeană şi nordul Africii), ce urma să intre sub controlul Pan-Europei, Pan-Rusia, Pan-Pacific, Pan-America şi Pan-Islam. În condiţiile în care Marea Britanie şi SUA dominau lumea occidentală, Haushofer considera că doar o alianţă a Germaniei cu Rusia îi putea asigura supravieţuirea ca mare putere.

Uniunea Europeană seamănă frapant cu "schiţa” lui Haushofer. După ce Germania a devenit liderul Pan-Europei, şi-a asigurat "spaţiul vital” în Europa de Est, controlează bazinul mediteraneean şi vizează extinderea UE în nordul Africii. Relaţia dintre Germania şi Rusia aduce clar cu o alianţă, iar Marea Britanie - unde au loc trei sferturi din tranzacţiile financiare din Europa - e din ce în ce mai deranjată de acţiunile germane împotriva pieţelor. Bunăoară, ministrul britanic al Finanţelor dezavuează taxa pe tranzacţiile financiare, care nu se aplică în alte centre financiare importante precum New York, Hong Kong şi Singapore.

Germaniei însă nu-i pasă de opoziţia anglo-saxonilor, din moment ce Merkel se grăbeşte să vorbească de un stat federal european şi o Comisie Europeană ce se va transforma în guvern. Ea se află, fireşte, pe aceeaşi lungime de undă cu "premierul” Barroso, care le transmite europenilor să nu le fie frică de cuvântul "federaţie”.

Preşedintele ceh, Václav Klaus, avertizează însă în "The Sunday Telegraph” că ofensiva pentru o Uniune Europeană federală, cu proprie conducere şi armată, e "faza finală" a distrugeri