Recomand calduros o carte izvorata dintr-o mare iubire pentru un om, preotul greco-catolic Viorel Baciu, care, in vremuri de cumplite incercari, a stiut sa nu nu capituleze. Mai mult, asemeni altor personalitati ale acestei nobile traditii religioase si general-culturale, Viorel Baciu a reusit sa transmita prin generatii, valorile in care au crezut marii carturari ai Ardealului etern. A fost, la propriu si la figurat, un invatator, un dascal, un profesor. Totalitarismul, in oricare din variantele sale, fara exceptie nefaste si demonice, a insemnat agresiunea continua impotriva onoarei, verticalitatii etice si adevarului. Servitorii sistemelor totalitare au fost obsedati de controlarea si supravegherea spiritului. Pentru ei, nu Hristos, nu Dumnezeu era calea si adevarul, ci Partidul.
De fapt, cum scria poetul polonez Aleksander Wat, comunismul a insemnat distrugerea omului interior, a sufletului, a increderii. Pentru a obtine acest lucru, era nevoie de torpilarea pana la anihilare a credintei religioase. Atacul impotriva religiilor a fost declansat de bolsevici din prima clipa de exercitare a puterii lor dictatoriale, de nimic ingradita, samavolnica, inumana si dezumanizanta.
Regimul comunist din Romania a actionat mimetic in 1948, a urmat cu patologic zel linia Kremlinului de eradicare a greco-catolicismului. Cel putin doua lucruri ii deranjau pe Stalin si pe discipolii sai din Romania. In primul rand, era vorba de existenta unei matrici spirituale care nu putea fi oxidata, corupta ideologic, un set de valori care au dat masura a ceea ce inseamna umanismul romanesc. Apoi, la fel de important si de exasperant pentru cei care impusesera monopolul politic si ideologic al bolsevismului in Romania, era legatura dintre greco-catolicism si Roma. Internationalismul stalinist nu permnitea niciun alt reper al loialitatii. Devotamentul pentru Kremlin era sacru in
