Încălzirea globală are, în general, consecinţe nefaste asupra progresului statelor, modificând condiţiile climatice, ceea ce afectează multe domenii de dezvoltare economică.
Paradoxal, ea influenţează în două direcţii opuse o regiune a lumii şi anume cea arctică. Se cunoaşte impactul negativ al fenomenului topirii gheţii . Dar, acest proces oferă posibilităţi nebănuite de exploatare a bogăţiilor minerale din zona arctică şi deschiderea de noi căi de navigaţie prin nord, mai scurte şi mai economicoase.(Această rută a fost folosită, în timpul celui de-al doilea război mondial când SUA trimiteau ajutoare militare Rusiei).
Multe state şi-au dat seama de avantajele create de topirea gheţii, dovadă, dorinţa lor ca, deşi „neriverane”, să facă parte din Consiliul Nordic, organism care se ocupă de administraţia şi controlul acestei regiuni.
La 15 mai a.c. a avut loc reuniunea Consiliului care a acceptat, cu statut de observatori, alături de cele opt state care au teritorii în zona arctică (SUA, Canada, Islanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda şi Rusia)- alte şase ţări. Ele sunt China, India, Italia, Japonia, Coreea de Sud şi Singapore. Consiliul Nordic a fost creat în 1996, fiind un forum interguvernamental vizând promovarea cooperării, mai ales în ceea ce priveşte mediul şi cercetările.
Interesul celor şase state acceptate în Consiliu, arată o analiză a site-ului Stratfor, se explică tocmai prin cele arătate anterior. Începând din 1979, grosimea gheţii arctice cât şi a icebergurilor, mai ales în timpul verii, a descrescut vertiginos.
Măsurătorile din 2012 au constatat că suprafaţa gheţii arctice a fost de 3,61 de milioane de km. pătraţi, cu 49 la sută mai puţin decât în perioada 1979-2000. astfel că, topirea gheţii crează condiţii de exploatare a resurselor naturale . Estimările din 2009 ale U.S. Geological Surv
