Universul în care trăim, pe cât de mare şi de complex este, ar putea fi doar o simulare pe un supercomputer. Această teorie apare anual într-o formă sau altă, după un experiment mai mult sau mai puţin de luat în seamă. Dacă am trăi într-un univers ireal, am vrea să ştim?
Săptămâna trecută a avut teoria conform căreia Universul este o hologramă, iar cercetătorii japonezi au reuşit să confirme teoria enunţată de fizicianul Juan Maldacena în 1997. Că-i hologramă sau o replică de „Matrix“ nu e cert, dar asta nu i-a oprit pe mai mulţi oameni să aibă teorii cu privire la Univers de-a lungul ultimilor ani.
În 2003, profesorul de filosofie Nick Bostrom de la Universitatea Oxford contura, într-un articol publicat în Philosophical Quarterly, trei aspecte ale acestui concept conform căruia Universul este doar o simulare pe un computer. El a spus că cel puţin o posibilitate este adevărată. Astfel, am exista într-o lume ca cea din filmul „Matrix“, difuzat la finalul anilor '90, când viaţa oamenilor putea fi simulată chiar până la moarte.
Prima idee a lui Bostrom este că omul ca specie o să dispară înainte de a atinge un stadiu „postuman“. Apoi, este puţin probabil ca vreo civilizaţie să genereze un număr semnificativ de mare de simulări ale evoluţiei sale. Şi, în final, posibilitatea care spune că într-o zi vom atinge o stare postumană din care vom putea face simulări ale vieţii strămoşilor noştri este falsă, dacă nu cumva trăim deja într-o asemenea simulare. Eric Mack notează pentru CNET că cercetători de la Universitatea din Washington au făcut progrese înspre a demonstra dacă suntem sau nu reali.
„Dacă faci simulări suficient de mari, ceva asemănător Universului nostru ar trebui să apară“, a spus Martin Savage în momentul în care a început cercetările. Într-adevăr, dar atunci se ajunge într-un cerc care mereu are un punct fierbinte. Dacă se ajunge la un
