Actorul a stat de vorbă cu jurnalişii „Adevărul" despre carieră, dar şi despre viaţa personală. Florin Zamfirescu se arată mâhnit de vremurile pe care le trăim şi spune, cu cinism, că doar monarhia ne poate salva. Florin Zamfirescu vorbeşte fără oprire, recită poezii, face glume. Spune cu modestie că nu a avut o carieră spectaculoasă, însă palmaresul său îl contrazice.
Victor Rebengiuc: „Cum să-i spun lui Ion Iliescu că ne-a vândut?“
„Adevărul": Merită să mai devii actor în ziua de azi?
Florin Zamfirescu: În aparenţă nu merită, dar pentru unii nu se poate altfel. Dacă condiţiile sunt foarte grele pentru toţi, dar un anume individ visează să facă transplanturi, el trebuie să se facă medic. Aşa sunt unii care visează să facă doar actorie. Au capacitatea de exhibare, au nestatornicia sau curiozitatea de a copia, de a imita şi nu se simt bine decât în zona asta care îţi permite să treci prin mai multe destine şi mai multe vieţi.
Sunteţi un profesor dur?
Nu, deloc. Am lansat în România fundaţia UAU - Universal Artist Unforgetable. Una dintre piesele la care lucrăm se numeşte „Graffiti dream", este scrisă şi regizată de Alina Nenega şi se joacă la teatrul Odeon. Spectacolul reflectă o realitate tristă a vremurilor noastre. Teatru este oglinda vremii şi asta trebuie să reflecte. E vorba de generaţia din spatele blocului care în lipsă de alt debuşeu artistic pictează graffiti, îşi manifestă talentul prin dansurile de stradă. Am o generaţie care ştie să facă asta. Sunt copii cu un mare talent. Am socotit că merită să fac această fundaţie care trebuie să fie o rampă de lansare pentru tinerele talente. Pentru că, din experienţa mea, simt că din 60 de studenţi sunt 40 de mari talente. Este o generaţie mai specială. Am zis că vreau să las şi eu ceva pentru mine.
Ce vă place mai mult: să fiţi actor sau profesor?
Nu aş putea renunţa
