EPISODUL 1. O știre de acum zece zile. "Masurile de austeritate luate de Romania au fost , de neimaginat in tari din Vest precum Germania sau Franta, dar oamenii din Est sunt , a declarat directorul general al grupului austriac Erste, Andreas Treichl, citat de Mediafax”.

Directorul Erste, proprietarul austriac al BCR în România, a remarcat că ”reducerile de salarii de 25% au fost brutale și sînt de neimaginat în Vestul Europei”. El se miră că ”au fost aplicate fără o zi de grevă”.

Cuvîntul ”brutal”, neobișnuit la acest nivel, apare de două ori în cele cîteva rînduri de declarație, declarație care nu vine de la un sindicalist sau de la un critic al sistemului, ci de la un om din elita corporatismului european.

EPISODUL 2. A existat un moment în România cînd termenul ”brutalitate” a explodat pur și simplu în conștiința oamenilor, fiind, alături de sinonimele sale, semnul unui final de lume. Am ascultat în aceste zile emisiunile postului de Radio Europa Liberă din 16 – 22 decembrie 1989. Emisiunile de atunci există în arhiva de pe site a postului, din păcate nu sînt toate, din fericire sînt suficiente ca să ne amintim. Și ca să ne frapeze peste ani, evident în alt context și cu alt sens, întoarcerea acestui cuvînt: brutalitate.

Ascultînd sunetele din decembrie 1989, vocile realizatorilor și vocile românilor care sunau plîngînd la Europa Liberă, ca să anunțe ce se întîmpla la Timișoara și ”mîine în toată țara”, mi-am notat cîteva tresăriri. Am scris cam mult, dar informația din emisiuni e fabuloasă:

1. Limbajul folosit în studiou este evoluat și civilizat. Comparația este inevitabilă. Astăzi, în platourile televiziunilor din România se vorbește mai puțin argumentat și cu un nivel logic și de cunoaștere democratică care pare mai scăzut decît cel din decembrie 1989 de la Europa Liber