Cine a rezistat mai bine trecerii timpului: „masculul alfa“ sau „femeia beta“ din seriile „Indiana Jones“ şi „Sex and the City“?

Elena Georgescu

Cu mâna goală

Să admitem că „Sex and the City“ este un film prost, că femeia nu se mai vede în spatele accesoriilor, a fardului şi a unei atitudini nepotrivite în faţa înaintării în vârstă. Dar cum înfruntă trecerea timpului eroii masculini în timp ce noi ne lăsăm păcălite de aceste iluzii? Mai rău.

În ultimul (sper) „Indiana Jones“, un sexagenar bine întreţinut şi ferchezuit se caţără sprinten pe liane, face cascadorii pe motociclete şi se bate cu îndemânarea de acum un sfert de veac. Nu, între timp nu a băut din Sfântul Graal, doar s-au perfecţionat trucajele pe calculator. Datorită acestui rol, Ford a fost numit membru de onoare al consiliului de conducere al Institutului de Arheologie din America. Presupun că nu abilitatea actorului în a face diferenţa dintre un vas din China antică şi unul din civilizaţia Maya a contat aici. Indiana Jones e mai mult decât un personaj, reprezintă un ideal de imaturitate al congenerilor săi, care tare ar mai colinda prin lume din faţa televizorului. „Sex and the City“ nu tratează în primul rând goana după împlinire, bărbaţi sau haine, ci relaţia de prietenie dintre patru femei, ce rezistă în ciuda trecerii anilor.

Cu tot aerul mercantil, multe teme serioase ale lumii contemporane sunt puse în discuţie: singurătatea, cancerul, homosexualitatea, relaţia cu părinţii, dorinţa de a avea copii. În acelaşi timp, din toate aventurile sale, bătrânul Indy se întoarce aşa cum a plecat: rânjind, cu mâna goală, fără să fi învăţat nimic.

Adrian Georgescu

Nefericire cu pantofi

Despre „Sex and the City“, Jay Leno spunea: „Două lucruri m-au împiedicat să-l văd: testicul