Vladimir Tismăneanu: "Recent, într-un cadru artistic, a avut loc lansarea volumului intitulat „Iluzia anticomunismului“, apărut la Editura Cartier din Chişinău."

Ambiţia autorilor este de a propune o serie de lecturi critice ale Raportului Final al Comisiei prezidenţiale de analiză a dictaturii comuniste. Profit de acest prilej pentru a relua unele dintre intervenţiile mele pe blogul lui Cristian Pătrăşconiu pe teme legate de aceste evaluări critice. Unul dintre cei patru coordonatori este criticul literar C. Rogozanu. Domnul N.S. Dumitru, pe care dl Rogozanu nu l-a recunoscut la acea dezbatere de la MNAC, era în 1990 prim-vicepreşedintele FSN. El a fost principala persoană, alături de Gelu Voican-Voiculescu, implicată în îndeplinirea ordinului lui Ion Iliescu de aducere a minerilor la Bucureşti. Leninist impenitent, N.S. Dumitru nu a abdicat de la „iluziile comunismului“. Din câte mi s-a relatat, la discuţia de la MNAC, N.S. Dumitru a „explicat“ pe larg necesitatea sacrificiilor umane pentru împlinirea scopurilor progresiste ale doctrinei marxiste. Iacobinii au justificat întotdeauna băile de sânge prin „idealuri luminoase“...

Găsesc bizar faptul că autorii nu examinează serios mandatul Comisiei prezidenţiale formulat în decizia preşedintelui Traian Băsescu din aprilie 2006: „analiza instituţiilor, metodelor şi personalităţilor care au făcut posibile crimele şi abuzurile epocii comuniste“. Nu a fost nicicum obiectivul Comisiei pe care am coordonat-o să scrie un fel de „manual unic“. Ar fi fost o aberaţie. Dimpotrivă, cum se menţionează clar în nota Editurii Humanitas de la începutul volumului, Raportul este o sinteză pornind de la care vor începe noi explorări. În „Slavic Review“ a apărut, în 2007, recenzia lui Charles King, Raţiu Professor la Georgetown University, la Raport. În răspunsul meu, mulţumindu-i pentru analiza pertinentă, am fost