N-am înţeles niciodată de ce, însă orice antreprenor din ţara asta care deţine o fabrică, un magazin, un restaurant, un service auto îi cunoaşte îndeaproape.

Sunt îmbrăcaţi în costume ieftine şi târâie după ei o mapă sau o servietă. Intră cu bocancii pe proprietatea ta. Strâmbă din nas, scrâşnesc din dinţi, dau din mâini, flutură hârtii şi ameninţă aproape strigând. După o jumătate de oră de circ, unul dintre cei patru va juca rolul omului cumsecade. Îşi trece mâna jegoasă pe după umărul tău şi te invită la o plimbare prin spatele proprietăţii, undeva la un loc ferit de ochii lumii. „Şefule, lasă-l pe colegul meu, e nebun! Nu-ţi închidem afacerea dintr-atâta lucru, dar dă şi matale acolo câte 100 de euro la băieţi" (suma este aleasă la întâmplare, şpaga cerută poate fi şi de 10.000 de euro). Nu dai? Eşti mâncat!

Ei sunt „controlorii", coşmarul fiecărui antreprenor din România, şi vin de la Primărie, Garda Financiară, Sănătate Publică, Protecţia Consumatorului, Pompieri, de peste tot, de unde te-aştepţi şi de unde nu te-aştepţi. Nu vin o dată, ci de câteva ori pe lună. Nu vin pentru a constata nereguli şi a le sancţiona, potrivit legii, ci pentru a şantaja şi a lua mită. Bine, veţi spune că un antreprenor corect nu are de ce să se teamă sau de ce să dea şpagă. Fals! În România nu există o legislaţie coerentă pe care dacă o respecţi eşti scutit de probleme şi scapi nesancţionat. Controlorii şi-au format „ochiul critic" tocmai pentru a putea amenda şi pe cel mai corect om de afaceri. Chiuveta amplasată greşit, meniul restaurantului cu lipsuri, ouăle prea aproape de cartofi pe raft, uşile la vestiare dimensionate eronat etc. Zilele trecute îl sfătuiam pe proprietarul unui restaurant din Bucureşti, căruia i s-a cerut o şpagă de 10.000 de euro, să facă plângere penală, să organizeze un flagrant, să nu tacă, să facă ceva. Nu va plăti şpaga cerută, îns