La un an de cînd peste şapte milioane de români au votat la propunerea USL pentru demiterea lui din funcţia de preşedinte, Traian Băsescu le cere aceloraşi votanţi să-l susţină împotriva USL. Aceloraşi, că alţi votanţi, cât sunt necesari pentru validarea referendumului pe orice lege, nu mai sunt.

Prin acest referendum, dacă va ajunge să fie organizat, Traian Băsescu face ce ştie el mai bine. Ia poporul drept arbitru într-un conflict politic cu scopul canalizării resentimentelor faţă de parlament, un fel de ţap ispăşitor pentru risipă şi corupţie, şi coagulării unei minorităţi intense în jurul noii sale construcţii politice. Problema reducerii camerelor Parlamentului la una şi a numărului de parlamentari la 300 a fost şi este o farsă. Calitatea Parlamentului nu stă în cantitate, ci în buna selecţie a candidaţilor în interiorul partidelor şi într-un vot responsabil al cetăţenilor, ceea ce evident Traian Băsescu ştie dar nu le-o spune şi alegătorilor.

Convocarea referendumului ţine în primul rând de resorturi personale, frustrarea faţă de atitudinea majorităţii parlamentare a USL care l-a ignorat în procesul revizurii Constituţiei. Supărarea lui Băsescu (exprimată voalat de câteva ori în interviul realizat de Pro TV prin acel "nu ştiu amendamentele") este întrucâtva legitimă şi poate că nu i-ar fi dăunat liderului PNL să fie mai înţelept decât cel căruia doreşte să-i ia locul şi să organizeze o masă rotundă la care să-l fi invitat şi pe şeful statului, aşa cum e el, reinstalat în funcţie pe procedură. Simbolic poate chiar ar fi ieşit mai bine, pentru că s-ar fi pus pe sine, înaintea obţinerii funcţiei prezidenţiale, în postura de centru moderator. Bine ar fi fost şi pentru constituţie şi pentru democraţie: deşi USL se mândreşte că a extins drepturile cetăţeneşti cu scopul de a întări democraţia, trece cu vederea că lipsa consensului pe chestiuni fundamentale