Chiar și în cele mai grele timpuri se petreceau grozăvii. Curentul electric era mai mult oprit, agentul termic era atât de raționalizat încât oamenii mureau de frig. Însă unii băieți mai descurcăreți se și distrau Sursa: DINU LAZĂR

Liviu P. Bucureşti: „Lucram de mai mulţi ani la Cooperativa „Radioprogres”, unde eram depanator radio-tv. În primul rând vreau ca cititorii dv. să afle că în toţi anii aceia crunţi, când marea majoritate a poporului suferea, mai eram şi unii care ne descurcam. Cu tot respectul faţă de nenorocirile şi dramele de atunci vreau să vă relatez o amintire a mea. În primul rând vreau să precizez că noi depanatorii TV, o duceam bine. Cooperativa „Radioprogres” , unde lucram, avea cam 200 de angajaţi, răspândiţi în 50 de centre, pe teritoriul Capitalei.

Într-un cartier mare lucram doar câţiva depanatori. Atunci existau puţine tipuri de televizoare. Noi aveam schema lor şi ştiam ce defecţiuni pot avea. Cam toate se stricau, ca să zicem aşa, la fel. Trebuia înlocuite nişte lămpi PL 5oo, PCL 82 sau PV 88, care nu se găseau. La colţul străzii Academiei, undeva în spatele statuilor de la Universitate, erau mereu nişte tineri bronzaţi care abordau trecătorii strigând „ia dioda, neamule” dar piesele la care m-am referit eu se găseau mai greu şi noi ni le procuram de la „Cinescoape”, aşa mai pe blat.

O parte din timp lucram la sediul Cooperativei şi în rest pe cont propriu. Un letcon şi fludor aveam, restul le cam ştiam pe dinafară. Problema erau lămpile pe care leam pomenit. Este adevărat că multe defecţiuni la televizoarele epocii de atunci se rezolvau cu pumnul. Dar trebuia să ştii şi unde să dai cu pumnul, adică într-o porţiune anume a televizorului.

Sărbătoritul (medic-legist), era un veritabil Nabab

Într-o zi, pe la sfârşitul perioadei Ceauşescu un coleg al meu m-a invitat la ziua unui prieten al lui care era şef la morga unui