Mai poate fi încă văzută, până pe 19 septembrie, la Galeria Anaid, noua expoziţie a lui Alexandru Rădvan, intitulată „Epic“. Ca orice manifestare a acestui artist, şi aceasta este un eveniment.
Pretextul acestei noi manifestări expoziţionale şi al numeroaselor lucrări componente este o ilustrare a lungii călătorii a lui Ulise către insula sa, Itaca, şi mai ales către răbdătoarea sa soţie, Penelopa – drum labirintic identificat de atâtea ori ca „drumul spre centru“. Este un mit fondator al civilizaţiei europene şi, totodată, subiect al uneia din primele epopei, „Odiseea“ homerică – de aici şi titlul „Epic“. Este posibil ca ideea acestei serii de lucrări să-i fi fost dată artistului de experienţa recentă a ilustrării noii ediţii din „Odysseia“, în traducerea regretatului specialist în limbi clasice şi indo-europene Dan Sluşanschi, apărută anul trecut la Editura Humanitas.
„Ulise sunt eu“
Pe Rădvan nu îl interesează aspectele eroice ale epopeii sau încărcătura sa istorică, culturală. El vrea un Ulise viu, „contemporanul nostru“. Totodată, expoziţia „Epic“ se constituie într-un subtil autoportret al artistului Rădvan la maturitate (37 de ani). Trăsăturile personajului său Ulise amintesc frapant de cele ale artistului, aşa cum îl ştim în realitate. „Ulise sunt eu“, pare a spune aici Alexandru Rădvan, în fiecare lucrare şi în întregul ansamblu expoziţional, curatoriat, ca de obicei, de Diana Dochia (artistul e reprezentat de Anaid Art Gallery încă din 2005).
De altfel, în textul de preambul din prima sală a expoziţiei, lucrurile sunt clarificate din start, autorul expunându-şi în mod decis poetica: „«Epic» este despre mine şi Ulise, nu despre Odiseea. Ulise e modelul meu; am vrut mereu să fiu bărbat, aşa cum e el. Până acum n-am reuşit“. Iar la final: „Mereu mă voi gândi la Ulise atunci când voi bea vin, când voi înota, când voi tăia cu toporul, cân