Joi, 3 octombrie, puţin după ora 20, sala Teatrului Naţional din Cluj-Napoca e plină ochi. Sunt convins că e imposibil să mai găseşti măcar un singur loc liber. Tout Cluj, cum ar fi spus doamna de Sévigné, şi-a dorit să ia parte la dublul eveniment cultural ce tocmai stă să înceapă.

E vorba despre Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, dar şi de premiera spectacolului cu piesa Ce nemaipomenită aiureală!, spectacol montat de Silviu Purcărete. Se anunţă o seară sub însemnele francofoniei. Dar şi sub cele ale interferenţelor culturale româno-franceze. Întâlnirile ... îi sunt consacrate, la ediţia din acest an, lui George Banu, teatrolog român de 40 de ani stabilit în Franţa. Ionesco, cel născut la Slatina, a scris partea cea mai consistentă a creaţiei sale tot în Hexagon, oricât ar vrea feluriţi falşi şi patriotici de serviciu exegeţi ai literaturii sale dramatice să îl anexeze în cel mai forţat chip cu putinţă dramaturgiei româneşti. Regizorul Silviu Purcărete a locuit, cred că încă mai locuieşte, în Franţa, deşi, spre bucuria noastră montează din ce în ce mai mult în ţara natală. Compozitorul de muzică de scenă Vasile Şirli, aşijderea.

Programul tipărit, ce ne-a fost distribuit cu grijă invitaţilor de către organizatori, ne previne că, înaintea spectacolului, vom avea parte, în chip fatal, de o deschidere oficială. Sala e încă luminată şi iată, pe neaşteptate, îl zărim pe Cornel Răileanu, deţinătorul rolului Personajul, urcând pe scenă, pierzându-se undeva în cvasi-întunericul acesteia. Spaţiul scenei dă impresia a nu fi luminat decât de un bec.

Scenă din piesa „Ce nemaipomenită aiureală”, Teatrul Naţional din Cluj FOTO Nicu Cherciu

Să fi renunţat oare organizatorii la deschiderea oficială? Peste poate! Câteva momente mai târziu, tot din sală, apar pe scenă sărbătoritul- George Banu- şi gazda- directorul Naţionalului clujean, regizorul M