Atunci cînd, la Tîrgul de carte Gaudeamus din acest noiembrie, am participat la lansarea ediţiei româneşti a cărţii lui Larry Wolff*, am spus - încercînd să mulţumesc, printr-un truc retoric, celor strînşi în spaţiul central al domului expoziţional - că aş fi gata oricînd să vorbesc despre carte şi, la rigoare, s-o mai prezint încă o dată. Se dorise o glumă, probabil nu tocmai cea mai fericit aleasă pentru cei care s-au îndepărtat imediat de locul lansării. Dar lucrarea lui Wolff, cu siguranţă, merită a fi discutată sau măcar amintită cît mai des; fie şi ca ecou optimist al simplei constatări că în ultimii ani editurile importante din România au atins un standard al traducerilor de nevisat nu cu foarte mulţi ani în urmă. Cartea - apărută în 1994, la Stanford University Press - scrisă de tînărul profesor de istorie de la Boston College (spun tînăr pentru că la 43 de ani un istoric este încă şi mai novice decît profesionistul altei discipline - sau cel puţin aşa se spune, cu oarece motive) ilustrează în mod strălucit această conectare a planurilor editoriale de la noi la ceea ce se întîmplă (adică se scrie) în afară. Poate că această constatare este deja superfluă; tot ce-ar trebui să ne dorim este să devină din ce în ce mai superfluă, pînă ce pur şi simplu va dispărea din mintea noastră. Provocarea lansată de cartea lui Wolff are ca punct de plecare o idee care ne este (nouă, românilor şi nouă, esticilor), oricum, foarte familiară: celebrele cuvinte ale lui Winston Churchill, din 5 martie 1946, spuse la Fulton, Missouri: "De la Stettin, pe malul Mării Baltice, pînă la Triste, pe malul Mării Adriatice, o cortină de fier s-a lăsat peste continentul nostru". Ceea ce-şi propune Wolff este să vadă dacă această imaterială "cortină de fier" nu este cu mult mai veche, şi dacă nu cumva ea a început prin a fi un baraj de ordin intelectual, alcătuit din cunoaştere fragmen