Producătorii vând ieftin curentul electric, dar pe drumul către consumatori apar taxele către stat, comisioanele şi tarifele intermediarilor, care măresc factura cu peste 100%.
Curentul electric, la fel ca majoritatea mărfurilor, se scumpeşte gradual de la poarta „fabricii“ la consumator. În România însă, preţul energiei creşte exponenţial, de la simplu la dublu şi, în unele cazuri, chiar la triplu. Iar majorările de preţuri i-au adus la disperare pe industriaşi, care se uită la preţurile afişate de producători, apoi pe facturile lor, şi se întreabă de unde apare diferenţa enormă dintre tarife.
„Adevărul“ vă propune o incursiune în sistemul energetic, pentru a observa care sunt etapele creşterii preţurilor şi pe ce trepte se scumpeşte cel mai mult curentul, de la turbinele producătorilor la prizele consumatorilor.
Distribuitorii iau partea leului
Cum bine ştim cu toţii, Hidroelectrica livrează cel mai ieftin curent din ţară, pentru că turbinele sale sunt acţionate de căderea naturală a apei. Zilele acestea, Hidroelectrica afişează preţuri începând de la 125 de lei/MWh. Un alt producător relativ ieftin este şi Nuclearelectrica, ale cărei turbine sunt acţionate prin tehnologie nucleară. Pe poarta acestei „fabrici“, energia iese la preţul de 142 de lei/MWh.
În topul preţurilor mici la producător urmează centralele de cogenerare de înaltă performanţă, care livrează energia cu 169 de lei/MWh şi noua centrală deţinută de Petrom, cu 189 de lei/MWh. Centralele termoelectrice sunt semnificativ mai scumpe, livrând energia cu preţuri cuprinse între 190 şi 270 de lei/MWh.
La fel de scumpe sunt şi centralele eoliene, cu 250-290 de lei/MWh, însă acestea au, deocamdată, o pondere relativ mică, undeva între 5% şi 15% în coşul producţiei de energie. Cea mai mare pondere este deţinută de centralele termoelectrice (între