Crucea este simbolul creştinismului, reprezentând patima, moartea şi învierea Domnului Sursa: REUTERS

Indentificată dintru început ca fiind „semnul Fiului Omului“ (Matei 24, 30), crucea arată calea urmării lui Hristos (imitatio Christi). Toţi martirii au ochii atintiţi asupra lui Iisus, Care „a suferit crucea“, mărturisind că nu există experienţă a împărăţiei lui Dumnezeu fără cruce.

După cum notează şi Răzvan Codrescu pentru Sf. Ignatie, “Biserica îşi are rădăcina în lemnul crucii, creştinii fiind ramurile ei. Sf. Maxim Mărturisitorul spunea că toate creaturile, prin însăşi finalitatea exisţentei lor, „se cer dupa Cruce“. În pietatea ortodoxă, venerarea Sfintei Cruci este nedespărţită de lauda Învierii: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o mărim“.

Vechi simbol cosmic, dar şi instrument de supliciu

Crucea este un vechi simbol cosmic (mult anterior apariţiei creştinismului) care reprezenta soarele şi armonia contrariilor. Punctul de întretăiere a braţelor ei simboliza centrul universului. Cele 4 brate indicau cele 4 puncte cardinale. „Cruce“ vine de la cuvântul latin crux,-ucis. Termenii stauros (în greacă) şi crux (în latină) înseamnau însă numai stâlpul vertical (crux simplex) de lemn, pe care mulţi condamnaţi la moarte erau răstigniţi. Romanii au preluat metoda execuţiei pe cruce de la cartaginezi.

Simbol creştin al mântuirii

Creştinismul a prefăcut crucea dintr-un instrument de tortură, aducător de moarte, într-un obiect sfânt, dătător de viaţă. Închinandu-se Jertfei şi Învierii Domnului, creştinii au făcut analogia între forma crucii şi poziţia de rugăciune cu braţele întinse, iar străvechiul simbol al victoriei soarelui asupra forţelor întunericului a devenit semn al mântuirii şi al biruinţei întru Hristos, „Soarele Dreptăţii“.

Cinstirea Sfintei Cruci a căpătat o pondere deosebită mai ales