Pe cât sunt de euforice pregătirile şi emoţionantă aşteptarea, pe atât de imperceptibilă este vizita Sfântului Nicolae: în toiul nopţii, când toţi din casă dorm, atent să nu facă zgomot, lăsând fiecăruia darul potrivit.

Punând cele cumpărate în ghetele pregătite de copii, părinţii îşi asumă rolul marelui episcop din Capadocia, cinstit în Orient şi Occident deopotrivă, practicând binele în varianta lui genuină, adică discretă, anonimă.

Campania electorală care se încheie în doar câteva ore ne-a pus în faţa unui mod grosolan de insinuare a generozităţii. Candidaţii şi partidele lor s-au întrecut în promisiuni: salarii şi pensii mai mari, taxe mai mici, reduceri de preţuri la medicamente, pavăză împotriva băncilor abuzive etc. Toate acestea au un prim defect major de a fi proiecţii, prelungiri verbale ale unor dorinţe, de regulă fără acoperire. În logica elementară, matematică, nu poţi avea recesiune, productivitate scăzută, forţă de cumpărare mult diminuată, deficite uriaşe în toate sistemele, de la educaţie la sănătate şi de la apărare la asigurările sociale, iar în acelaşi timp să creşti cheltuielile curente. De unde poţi lua diferenţa, astfel încât să nu pui ţara pe butuci? Din orice perspectivă am privi, dinspre stânga sau dinspre dreapta, vorbele rostite cu patos în campanie nu corespund realităţii.

Comportamentul pseudo-filantropic al politicienilor mai are un defect: mimându-l inconştient şi necredibil pe Sfântul Nicolae, aceştia ne demonstrează, indirect, că tratează electoratul în registru infantil. De peste două decenii, parcurgând etape istorice importante, în mare viteză, dar mai niciodată secondate de efortul explicaţiei şi al coimplicării, clasa noastră politică ne consideră imaturi, atât de naivi încât să credem în toate poveştile. Din patru în patru ani, electoratul-copil este cadorisit cu găleţi, fulare, pui congelaţi, f