Machado (22 de ani) explică de ce sînt brazilienii buni fotbalişti, ce-l face să-i fie dor de ţara lui şi calculează cum îi poate întrece pe cei patru atacanţi cu care concurează.
Gabriel Machado a fost cea mai ciudată achiziţie a Stelei în iarna asta. A ajuns printre roş-albaştri mai ales fiindcă nu mai era dorit la U Cluj, din cauza unui conflict cu suporterii "şepcilor". Îl admiră pe Ronaldo şi recunoaşte că şi el are un obicei specific "Dinţosului": s-a întors din vacanţă cu kilograme în plus. Nu crede că asta îl poate împiedica să devină titular.
- Gabriel, ai ajuns la 18 ani la Grasshopper, de unde n-ai mai progresat. Ce ţi s-a întîmplat?
- Am plecat de foarte tînăr din Brazilia şi cînd am ajuns în Elveţia am dat peste diferenţe mari. Grasshopper era un club mare, campion de mai multe ori şi eu nu eram obişnuit cu aşa ceva. A mai fost şi faptul că am stat singur acolo, nu mi-am adus familia la Zurich. Mama şi fratele meu n-au fost cu mine şi m-am pierdut.
- De ce sînt buni fotbalişti brazilienii?
- Eu am început pe plajă şi în sală. Sala m-a ajutat pentru tehnică şi pentru dribling, iar fotbalul pe plajă mi-a dat forţă în picioare. Asta fac majoritatea brazilienilor, deci acesta este secretul calităţii.
- Apropo de plajă, Ilie Stan compară alergatul pe nisip cu antrenamentele pe zăpadă pe care le faceţi aici, în Poiană. E corectă comparaţia?
- Seamănă foarte mult, şi mie mi s-a părut asemănător din prima zi pe care am petrecut-o în Poiană. Eu zic totuşi că pe nisip se aleargă mai greu decît pe zăpadă. Nisip înseamnă plajă, deci căldură, şi asta te epuizează. Pe zăpadă alerg şi ca să mă încălzesc, e OK.
"Îl imit pe Ronaldo"
- Tatu, Rusescu, Mihai Costea, Nikolici. Nu e cam mare concurenţa pentru tine?
- Sigur, e mai dificil ca la Cluj. La U eram eu, Niculescu şi Tony. E concurenţă mare şi sînt conştient
