Mircea Marian: "Povestea lui Costel Iancu este reprezentativă pentru noua clasă politică a României: un dubios om de afaceri, cu Parchetul pe urmele sale, şi-a găsit un partid care să-i ofere imunitate şi să-l şi premieze cu un post din care să sifoneze banii publici."

S-a nimerit să intre în PDL, fiindcă se află la putere şi mulţi cred că aici se află controlul asupra Parchetului. Dar Iancu a fost ţinut în braţe şi de PNL şi cred că nici PSD nu l-ar fi refuzat. Sunt convins că parlamentul este plin de oameni cu o carieră oarecum asemănătoare. Dom’ Costel a avut însă ghinion: s-a găsit un ziarist care să-şi amintească de istoria sa încărcată, iar faptele de care este acuzat sunt într-adevăr spectaculoase. Politicienii români măsluiesc licitaţii, iau mită şi fac trafic de influenţă, dar nu fugăresc oamenii cu sabia Ninja.

Merită urmărit modul în care liderii PDL se prefac că nu ştiu nimic şi încearcă să scape de responsabilitate. „Candidaturile pentru funcţiile de senator şi deputat în PDL au fost stabilite în vara trecută prin votul primarilor, viceprimarilor, consilierilor, şefilor de organizaţii din colegiile uninominale”, a declarat preşedintele PDL Dolj, Radu Berceanu. Minte prin omisiune. În primul rând, nici o candidatură nu putea fi depusă la BEC fără semnătura preşedintelui partidului. Boc a garantat pentru Iancu, chiar dacă, poate, nu ştia cine este individul. În plus, pentru Dom’ Costel s-a eludat statutul PDL, care prevede că pot candida la parlament doar cei cu o vechime în partid de minimum trei ani.

Dincolo de statut - care s-a dovedit a fi de nenumărate ori o simplă bucată de hârtie - realitatea este că organizaţia din Dolj este controlată 100% de Radu Berceanu. Este uşor de bănuit ce l-a determinat pe Berceanu să-l susţină pe Iancu, mai întâi la postul de senator, iar apoi la conducerea ANIF. Agenţia de Îmbunătăţi