Interviul cu Ciprian Marica e spart de cinci fotografii grăitoare pentru cariera sa. Au verb, exprimă dinamism şi reprezintă o picătură din fiecare etapă a vieţii. Vicleanul atacant de 27 de ani rămâne o prezenţă care dă greutate naţionalei. Nici nu mai contează că se află într-o vacanţă prelungită pentru a face alegerea corectă. Vorbele sale au darul de a crea imagini în mintea fanilor naţionalei. Asemenea celei care denotă răutatea pozitivă incredibilă.
Cât de neobişnuită sau cât de dificilă e această perioadă pentru tine – aşteptarea concretizării unei înţelegeri - şi practic ce faci?
Sunt în Bucureşti, mă antrenez, am un preparator fizic, dar îl am şi pe Florentin Petre, vechiul meu prieten. Pentru a-mi face şi mai mare plăcere pregătirea. Sincer, ca şi moral, nu m-am simţit atât de bine de foarte mult timp, chiar dacă am o vacanţă prelungită. Oferte există şi vor exista, dar eu am ajuns la o vârstă la care nu‑mi permit să fac vreo eroare şi am nevoie de mai mult timp pentru a cântări propunerile şi pentru a lua hotărârea optimă.
Ai debutat în naţională contra Italiei, acum 10 ani. E o amintire care ţi-a strârnit interesul pentru Serie A?
Nu m-am gândit niciodată la acest detaliu, aşa a fost destinul meu în fotbal: Ucraina, Germania... Visez, de ce nu, la Anglia, Spania, Italia, mi-aş dori să evoluez în aceste campionate tari, însă întotdeauna mai presus de ce vrei tu, ca fotbalist, este dorinţa echipei care te ofertează.
Şi totuşi. Inter, Palermo, Parma, Lazio, West Ham, Şahtior?
S-a speculat numele mai multor echipe şi le respect pe fiecare dintre ele. Există însă o înţelegere tacită şi e bine să păstrăm confidenţialitatea. Nu ar fi ok ca o echipă cu care poate am tratat să mă vadă semnând cu o altă grupare. E vorba de fair-play, de respect.
"În România stăteam în puf, totul s-a schimbat la 180 de grade
