Spre deosebire de cârcotaşul obişnuit, nu îmi pare bine când guvernanţii o dau în bară, fie ei adversari sau tolomaci.

Deşi cronicarului îi vin mănuşă situaţiile tulburi, afacerile veroase şi prostiile crase din care-şi extrage articolele, o proastă guvernare aduce, fără excepţie, scăderea nivelului de trai. Să nu-şi imagineze nimeni că, în vremuri grele, cel care se află în opoziţie o duce ca în sânul lui Avram. Dimpotrivă, situaţia tragică a presei româneşti arată cum atitudinea duşmănoasă şi jignitoare a puterii a pus mass-media nealiniată cu botul pe labe. Cătălin Tolontan a descris în cifre seci modul în care statul practică o finanţare partinică, hotărând cine va trăi şi cine nu. Presa decade nu pentru că „nu e credibilă", ci pentru că devine, pe zi ce trece, tot mai necredibilă, îşi pierde profesioniştii şi se refugiază exclusiv între sânii Cruzi şi Sensuali ai Mamei natură. Ce urmează e decăderea informaţiei originale, umflarea agenţiile de ştiri de-a gata şi migrarea publicului pe net, unde, iarăşi, numai cineva sărac cu duhul îşi poate închipui că o să găsească uşor informaţia corectă.

Dar nu despre situaţia presei vreau să vorbesc, oricât de amară ar fi ea. Ci, exact ca data trecută, despre buna guvernare. Încă de la numirea în funcţie, dl Mihai Răzvan Ungureanu, cu ceafa lui rasă şi cu figura de tocilar, avea de depăşit câteva handicapuri. Nu a alcătuit el guvernul, ci i-a fost dat la pachet. Nu a scris programul de guvernare, i s-a înmânat de la Cotroceni (unde dimineaţa piuie ce cloceşte seara mintea consilierilor). Cel mai grav, depinde de toanele unui singur partid. Eram curios cum va jongla cu toate astea, animat fiind, se ştie, de o ambiţie cum nu s-a mai văzut pe malurile Dâmboviţei. Eram curios şi ce strategie va adopta, cum va vorbi, care îi vor fi primele acţiuni... A început cu stângul, pentru că e un şoarece de bibliotecă şi n