În 1990, Radu Câmpeanu spera să-i înlocuiască pe fesenişti cu investitorii străini. Câmpeanu (88 de ani) îşi aminteşte zilele de agitaţie din 1990 când le ţinea piept lui Iliescu şi atacurilor FSN. La 14 iunie 1990, când minerii au descins în casa sa din cartierul bucureştean Dorobanţi, Câmpeanu se afla la o rudă şi a scăpat „fără violenţe".
În 1948, Câmpeanu a fost arestat. Şi-a petrecut 9 ani în închisorile comuniste, a plecat ulterior la Paris, în exil, de unde avea să se întoarcă după căderea ceauşismului. În 1990 a venit în România pentru a „reîntemeia" Partidul Naţional Liberal, al cărui preşedinte a fost până în 1995.
La 20 mai 1990 a candidat la funcţia de preşedinte al României, avându-i contracandiaţi pe Ion Iliescu (FSN) şi Ion Raţiu (PNŢ). S-a clasat pe locul doi în urma scurtinului, obţinând 10,64% din voturi.Ion Iliescu, „emanatul Revoluţiei", a fost ales preşedintele României cu 80% dintre voturi.
Ion Iliescu:„Îl asculta cineva pe Coposu?“
VIDEO Iliescu în 2010: „Minerii meritau mulţumiri!“
Emil Constantinescu: „Iliescu crede în propriile manipulări“
Secretele Mineriadei / Romulus Rusan: „Am primit 1,8 kilograme de scrisori de ameninţare“
„Adevărul": Cum s-a născut fenomenul „Piaţa Universităţii"? A existat şi o decizie politică legată de Piaţă, luată în interiorul partidelor istorice?
Radu Câmpeanu: Aş zice că „Piaţa Univeristăţii" a fost mai degrabă un moment al răbufnirii societăţii civile faţă de ceea ce se întâmpla în 1990. Nici noi, nici ţărăniştii n-am organizat Piaţa Universităţii. În schimb, am sprijinit manifestanţii. Ţin minte că eram la biroul din sediul PNL când lumea a început să se instaleze în Piaţă şi câţiva manifestanţi au venit la mine. Le-am promis că o să-i ajut să-şi cumpere de mâncare, ca să poată sta în Piaţă şi peste noapte, în corturi.
Privind retrosp