Puterea este bună ca să-i jupoi pe oameni cu biruri şi apoi să împarţi la acoliţi ce s-a adunat în vistieria ţării.
Cel mai folosit slogan de campanie electorală al preşedintelui Traian Băsescu, reforma statului, are şi cele mai multe şanse de a fi pus rapid în aplicare. Pare foarte greu, dar, dacă ne uităm mai bine, nu e deloc aşa.
Ce acuză oamenii? Proasta funcţionare a instituţiilor statului. Cetăţenii sunt purtaţi pe drumuri, lucrurile simple devin întotdeauna complicate, pierd timp, iar pentru cine „mişcă din urechi" totul se rezolvă la minut. Pentru a schimba radical starea de lucruri, nu e nevoie nici de modificarea Constituţiei, nici de schimbarea a nu ştiu câtor legi organice şi ordinare.
Rădăcina răului este în practica tuturor partidelor care au condus România în ultimii 20 de ani. Nu există nicio formaţiune care să nu fi aplicat, atunci când s-a aflat la putere, politizarea instituţiilor de stat.
I-au dat afară pe predecesori şi au adus propriile clanuri la bucate. Toţi incompetenţii cu legitimaţie de partid au ajuns şefi la „deconcentrate". Cultura, învăţământul, sănătatea, finanţele, administraţia, sportul au fost puse la cheremul unor indivizi cu inteligenţa unui fier de călcat, dar cu origine politică sănătoasă. Adică, „e de-ai noştri".
Nu contează ce şcoală are, ce ştie să facă. Important e să lucreze pentru partid. Să aducă bani în campanie, să facă propagandă în domeniul său de activitate şi să livreze numărul de votanţi necesari în ziua scrutinului.
După integrarea europeană, guvernanţii nici nu s-au mai străduit să păstreze aparenţele. Criteriul depolitizării administraţiei a fost încălcat brutal şi la vedere chiar prin ordonanţe de urgenţă. Aşa au considerat „reformiştii" de la putere, indiferent cum s-au chemat ei de-a lungul timpului, că trebuie îndeplinite standardele europene. Ce, oameni competenţi ne trebu
