E clar că doar din stupizenia unor băieţi de cartier reciclaţi la seral în poliţişti, care n-au înţeles că atunci când ai uniformă trebuie să te porţi un pic altfel decât invitatele lui Dan Diaconescu care evoluează la bară, nu cade un ministru de interne atât de bine implementat ca dl Blaga. Sursa: EVZ

Condiţii grele de viaţă - e un adevărat; legislaţie aburită şi justiţie incoerentă, care nu precizează bine uzul de forţă - sunt realităţi; asigurări de viaţă şi accident într-o profesie fatalmente riscantă - nu sunt.

Dar nimic din toate astea nu se rezolvă, nici prestigiul social al poliţiştilor nu creşte, dacă vreo câţiva dintre ei, în cadru organizat, se poartă ca Dorel ieşit de la cârciumă care, la nervi, zvârle cu căciula în câini. În ce postură s-au gândit ei că-i pun pe colegii jandarmi, care şi ei suferă aceeaşi tăiere de 25% din salariu şi ţin de acelaşi minister? Ei ce trebuiau să facă, o încăierare cu cei care s-au abătut de la traseul de marş? Sau să intre în grevă de la ora 4, schimbând rolul cu poliţiştii: până la ieşirea din tură unii huiduie şi alţii ţin de gradene, iar după aia protestatarii intră în misiune de pază la Cotroceni, iar jandarmii, după program, trec la asalt?

Ca să-şi păstreze mai departe prestigiul, breasla poliţiştilor trebuia să declanşeze ea însăşi procedurile disciplinare, să identifice pe aceia, se zice, puţini, care au călcat pe bec şi să ne spună ce măsuri a luat. Sau să dea măcar un comunicat care să pună lucrurile la punct, nu să tacă mâlc precum elevii prinşi fumând în closet, aşteptând să-i apere un civil ca Bogdan Hossu. Nici să se strângă unul în altul ca oile, să facă corp comun contra procuraturii, nici să se lase ridicaţi în slăvi la TV de capete vorbitoare compromise, că nu le face niciun bine.

Ministrul Blaga, la rândul lui, nu trebuia să se dea plecat din Bucureşti cu tre