Merge încet, cu paşi mici, uşor nesigur, dar ţinuta dreaptă. Aghiotantul stă lângă el, atent să-l sprijine.
E condus spre un jilţ ca un tron. Se aşază cuviincios, cu genunchii apropiaţi, cum cere eticheta regală. Priveşte în jur, puţin pierdut. Unii îşi plesnesc entuziaşti palmele transpirate, alţii pleoscăie de convenienţă. Restul trag chiului. După cum le-a dictat şeful. Atmosferă de trupă dusă cu compania la operă. "Am fost la rege", o să se laude la neamuri. Au merţan, au viloaie, dar asta e ceva nou.
Regele e neatent. Singur, undeva în afara timpului. În sfârşit, e invitat să vorbească. Momentul culminant. Până unde va merge? Va coborî în politică? Vorbeşte greu, monoton. Se rezumă la înţepături, critici generale, apropouri: "personalizarea puterii, sărăcie, boală, agăţarea de putere, primitivism". Monarhia, ca alternativă, e sugerată: "Coroana nu este un simbol al trecutului". Încheie stingher, dar mulţumit. A rezistat presiunilor. Duda şi Voiculescu n-au reuşit mai mult. Regele priveşte peste capetele încinse.
De presiuni a avut mereu parte. E un puşti de 19 ani, când e aşezat a doua oară pe tron. Vremurile sunt cumplite. Ţara stă să fie sfâşiată, între Hitler şi Stalin. Mihai ar mai copilări, ar mai şurubări la motoare, în garaj. Dar are orgoliul lui. Antonescu, cu aroganţa lui milităroasă, îl calcă pe nervi. Prea îl tratează ca pe un mucos. Mai e şi maică-sa, pe care o adoră, mai ales după ce taică-su a părăsit-o. Nu iese din cuvântul ei. Or, Elena, strănepoata Reginei Victoria, îl împinge de partea celor de un sânge cu ea, împotriva nemţilor.
S-a bucurat când l-a arestat pe Antonescu? I-a văzut faţa căzută de uimire, privind buimac la revolver. Na, uite ce-ţi face mucosul! Peste trei ani, şi el va fi ameninţat cu pistolul. Sau nu? Unii zic că e o poveste, că de fapt Regele a negociat cu comuniştii. Alţii zic c
