De acord cu Reghencampf, Steaua n-a primit golul cu Corona din cauza sistemului cu trei fundaşi. Acea deviere nefericită a lui Szukala, de tâmplar concediat, se putea întâmpla în orice aşezare tactică, şi dacă s-ar fi jucat cu opt fundaşi sau cu unul singur. Dar restul meciului total neizbutit în faţa Coronei are drept cauză şi brambureala tactică – l-am citat pe Iordănescu – din care sunt toate şansele ca jucătorii să nu mai înţeleagă nimic.

Fiind limpede că Steaua nu mai e cea de nu demult, antrenorul a înţeles că trebuie să schimbe ceva. Şi a schimbat sistemul. O făcuse şi anul trecut, şi tot în nişte momente mai grele, dar nu aşa de grele precum cele de acum. Şi-a revenit abia după dezastrul cu Stuttgart, când ne-a comunicat că golurile, ca şi acum, nu s-au luat din cauza aşezării. Iarăşi de acord cu Reghe, dar jocul prost a fost şi de acea dată din cauza derutei generalizate care cuprinsese echipa.

Ca să joci 3-4-3, trebuie să îndeplineşti două cerinţe. Întâi să ştii ce implică acest sistem, apoi să ai jucătorii capabili să-l aplice. În 3-4-3 trebuie să dispui de un fundaş central destul de tehnic ca să fie capabil să iasă cu mingea la picior, or Szukala numai asta nu e. Ceilalţi doi stoperi, din dreapta şi din stânga lui, trebuie să aibă pasă lungă, să dea diagonale, însă Varela şi Gardoş n-au această calitate. Apoi, dacă oamenii de bandă sunt de meserie fundaşi laterali, n-ai nici o şansă. Adică nu Georgievski şi Latovlevici, pentru că în loc de 3-4-3, joci de fapt 5-4-1. Reghe a priceput asta, a jucat cu Chipciu şi Pârvulescu, dar e greu de crezut că va putea juca tot cu ei doi şi la Basel.

În fine, dacă tot intri cu trei fundaşi, rămâi cu ei până la sfârşit. Schimbând sistemul la pauză (la fel s-a întâmplat şi în Cupă, cu Timişoara) îi înnebuneşti pe jucători, dar te înnebuneşti şi pe tine. Faci mereu două schimbări la pauză, când s-a