Unul dintre cotidienele bucureştene a avut ideea de a lua pulsul idolatriei noastre (v. suplimentul "Idolii românilor" în Jurnalul naţional din 16 mai, după un sondaj CURS din 20-28 aprilie a.c.). Bună idee - pentru că aceste pagini vor rămîne ca un document privind felul în care, într-o săptămînă din primăvara lui '05, românii se percepeau pe ei înşişi, prin valorile lor. Întristător rezultat, totuşi - pentru că sub limbajul sec al procentelor (ne) admirăm (nu e vina ziarului sau a sociologilor) un chip al nostru de genul foto-caricatură. Construit după criterii diverse (orgoliu regional, istorie, politică, modele, cultură, afaceri etc.), sondajul dă esenţa fantasmelor identitare ale românului generic - cel sau cea care are sau n-are slujbă, dar mai înşurubează ceva la negru, cel care bea bere şi cea care sparge seminţe, cel/cea care se uită la telenovele, la meciuri de fotbal cu caft (dă-i tare, MM!) şi la telejurnale, cel/cea care duce gunoiul la tomberonul dintre blocuri cu găleata de plastic roşie ş.a.m.d. Aşadar: mai curînd mîndru de obîrşia sa (92% oltenii, 86% bănăţenii, 77% dobrogenii), românul generic, de n-ar fi avut meseria pe care o are, s-ar dori biznisman (24) sau sportiv (16) celebru; în detaliu, 1/10 moldoveni s-ar vrea vedetă tv şi 5/100 ardeleni s-ar dori savanţi. Românul are părerea lui despre fericire şi, îndeobşte, o leagă de bogăţie - ceea ce denotă nu atît o convingere, cît reflexul unui complex plecat din lipsuri; prin urmare, Gigi Becali şi Ţiriac - luaţi împreună - apar de peste cinci ori mai fericiţi decît Preafericitul Teoctist, iar sursa primară a fericirii este averea (49,2) şi, departe abia, sănătatea (11,2) sau credinţa în Dumnezeu (2,2). Românul are simpatii (luate mai ales din programul TV) şi, evident, antipatii (tot de-acolo: Oana Zăvoranu apare ca fiind de două ori mai periculoasă decît Hitler, iar fatala Daniela Györfi re