Hunedoreanca transformă lama unui fierăstrău într-un instrument capabil să reproducă aproape orice bucată muzicală. Singurul reper este urechea muzicală a solistei
NĂSCUTĂ: 15 mai 1991
EDUCAŢIE: Elevă clasa a XII-a la Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă” Deva
EXPERIENŢĂ : Peste 10 ani de vioară plus opt ani de fierăstrău
Unii cântă la frunză sau la solzi de peşte. Alţii scot armonii din lovirea unor salbe de pahare. Hunedoreanca Elena Cioarec şi-a făcut un hobby din domesticirea sonoră a unui instrument mai puţin obişnuit: o pânză de fierăstrău. „Nu este unealta obişnuită a tâmplarului. Comparativ cu aceasta, la instrumentul muzical dinţii nu sunt ascuţiţi, lama este mult mai subţire, iar oţelul din care este făcut fierăstrăul are proprietăţi speciale pentru a asigura o maximă flexibilitate”, spune Elena. La întâlnirea dintre cadenţa impusă de arcuşul plimbat pe dinţii fierăstrăului şi vibraţia sonoră dată de tensionarea lamei se naşte melodia.
Ascult-o pe Elena interpretând un fragment din romanţa "Ciobănaş cu trei sute de oi", varianta pentru fierăstrău:
Singurul control este urechea muzicală a solistului, care „comandă” mânii stângi gradul de tensionare a lamei de oţel. Şi să nu creadă nimeni că mişcarea acesteia e un fel de floare la ureche. „Până la 10 ani nu am avut suficientă putere ca să cânt la fierăstrău. Ţin minte că primele repetiţii cu profesorul m-au solicitat foarte mult fizic. Şi acum pentru mine un recital la fierăstrău seamănă cu o probă atletică care se poată lăsa cu febră musculară. Cântatul la fierăstrău cere o dexteritate unică şi nu seamănă cu nimic altceva în materie de interpretare la un instrument muzical”, spune Elena.
Arcuşul, un element important Instrumentul este ţinut într-o husă specială
Clasici, romanţe şi thriller
Ce muzică poate