Cu ocazia Zilei Naţionale a ţării sale, doamna Laila Bahaa El-Din, ambasadoarea Republicii Arabe Egipt, la Bucureşti, a oferit vineri o recepţie. Atmosfera a fost sobră. Gazdele erau îngrijorate de evoluţia situaţiei politice interne, marcată de evenimente ce pot avea un final imprevizibil.

La evenimentul diplomatic amintit am întrebat un fost important demnitar egiptean, cum crede că se va finaliza această confruntare prelungită, între cei care au câştigat alegerile şi aceia care doresc reîntoarcerea alegătorilor la urnele de vot.

Mi-a răspuns cu ochii umbriţi de pesimism:“Greu de anticipat. Nemulţumirea atâtor milioane de egipteni nu poate fi ignorată. Dar, cu excepţia unei demisii, destul de improbabilă, preşedintele Morsi va rămâne la putere.“

Practic, la ora actuală, la Cairo, se confruntă două forţe politice puternice, arbitru redevenind armata, spre bucuria multora, din ambele tabere ideologice.

O soluţie trebuie găsită, nu doar pentru că s-au strâns peste 22.000.000 de semnături, care cer plecarea actualului şef al statului, dar mai ales pentru că au murit nu puţini simplii cetăţeni, inclusiv un student american.

Statele Unite doresc ajungerea la un compromis politic, dar Casa Albă este conştientă că violenţele vor continua, de vreme ce personalul diplomatic mai puţin important şi o parte din cetăţenii rezidenţi în Egipt au decis să plece spre Germania.

Cairo a devenit zona în care se pot vedea cel mai bine regrupările forţelor politice ostile.

Islamiştii cer preşedintelui Mohamed Morsi să nu cedeze la presiunile opoziţiei, unii dintre ei fiind totuşi adepţii unui dialog vizând reconcilirea naţională.

Opoziţia speră, cel puţin declarativ, că va determina debarcarea actualului conducător al ţării, cu convingeri islamiste.

Morsi însuşi are un gust amar, datorită faptului că duminică, 30 iunie, adică exact