Comunismul se vinde bine. Trendurile înoată în apele călduţe ale unei nostalgii \"cool\". Sursa: AGERPRES
Ne-am obişnuit deja: dacă e 1 Mai sau 23 August, DJ-ii se pregătesc pentru încălzirea atmosferei cu şlagărele "Epocii de Aur" - autentice, ori remixate, iar animatoare-pionier se pregătesc pentru "senzaţii tari, româneşti".
Comunismul s-a mutat în cluburi, culmea, în spaţii în care se poate evada! Exisă petreceri cu temă comunistă aşa cum există parcurile Disneyland. Simbolurile ideologice devin "funny", cântecele muncitoreşti de altă dată au devenit cântecele clubberilor de azi.
Nemuritor şi profund băştinaş
"În era veche, pre-decembristă, sărbătorile erau puţine - ca şi zilele libere, doar duminica. Prin urmare erau festiviste şi gustate din plin de oamenii muncii de la oraşe şi sate", este de părere criticul de modă şi stilistul Alin Gălăţescu.
"După ce erau târâţi cu forţa (în oraşele mari) la demonstraţiile renumite de 23 August - unde de altfel fugiseră cu sârg în ultimele două săptămâni de dinainte, pentru repetiţii - urma chiolhanul. Toate aceste monstruoase petreceri câmpeneşti atât de hulite, dar şi degustate, de mulţi, îşi au originea în acele pseudoevadări. Se punea costumul cel bun - pentru că altfel puteai părea înavuţit dacă-l foloseai în timpul săptămânii - şi ieşeai la marea întâlnire. Că era demonstraţie sau nu, oamenii foloseau prilejul ca să se adune. Cu nici o altă ocazie nu erau admise adunările. Să nu uităm că tocmai o astfel de adunare, de incriminare, zisă, atunci, a făcut posibilă revolta din decembrie ’89. Ştiau ei ce ştiau... Revenind la mici, în afară de hainele de gală şi de dreptul de a te strânge mai mulţi pentru un party popular, alături de fuga de muncă era momentul micilor şi al muzicii proaste dată tare. Nici carnea, nici sunetele nu erau admise, de asemenea, în v
