„Adevărul“ a determinat cu ajutorul conferenţiarului Ioan Rus, de la Universitatea Babeş-Bolyai, centrul geografic al judeţului Cluj. În afara observatorului militar de unde soldaţii „se tot uitau la Cluj”, viaţa în buricul Clujului este la fel ca în celelalte sate ale ţării: drumuri proaste, agricultură şchioapă, tineri care merg în Spania, preţuri tot mai mari.

Căutat pe hartă, satul Popeşti din comuna Baciu pare scăpat din întâmplare acolo, la vreo 6 kilometri distanţă de borna din Piaţa Unirii, care punctează centrul reşedinţei de judeţ, Cluj-Napoca. Gospodăriile, o ţesătură stângace, legată cu o mână de uliţe prăfuite atârnă la capătul unui fir de asfalt.

Umblă prin sat amintiri povestite cum că în vârful dealului exista, până să cadă comuniştii, un observator militar de unde soldaţii „se tot uitau la Cluj” şi făceau exerciţii noaptea, amuzând la culme copiii care îi spionau, ascunşi în păduricea din apropiere. Aproape de şcoala din Popeşti stă demn un bătrânânul conac unguresc, Bornemisza-Matskassy, despre care lumea spune că ar fi aparţinut unei familii maghiare înstărite. În rest, case modeste, şi câteva cochete.

Cu toate acestea, ar mai fi un lucru de ştiut despre acest „cătun” ascuns pe unul din dealurile care înconjoară Cluj-Napoca. La marginea satului, în păşune, aproape de păduricea care parcă strânge laolaltă gospodăriile popeştenilor, se găseşte kilometrul zero al Clujului. Centrul geografic a ceea ce astăzi numim judeţul Cluj.

Crâşma, cel mai aproape de buricul judeţului

În faţa şcolii din Popeşti stă parcată o Dacie roşie, care are o jumătate de căruţă pe post de remorcă. O acoperă încă un rând de praf după ce trece în trombă pe lângă ea, un „gipan“ al cuiva care pare întors din străinătate. În spatele şcolii se chiteşte crâşma din Popeşti, mirosind a tutun şi a bere. Este localul care se află