Norocul nostru a fost acela ca liderii postcomunisti din perioada 1990-1991 au gresit nu doar in interpretarea semnificatiilor Razboiului din Golf, ci si in analiza asupra stabilitatii Uniunii Sovietice. Au calculat gresit sau poate au fost orbiti de grila ideologica marxista sau de nationalism - conteaza mai putin. Se implinesc, astazi, douazeci de ani de la invazia irakiana in Kuweit. La 2 august 1990, trupele lui Saddam Hussein au atacat prin surprindere, coplesind defensiva kuweitiana si oferind in scurt timp liderului de la Bagdad posibilitatea sa anunte anexarea emiratului si transformarea sa intr-o provincie irakiana. Desfasurarile ulterioare sint bine cunoscute, ele fiind considerate de multi un semn al trecerii lumii in faza „post-Razboi Rece". In fata amenintarii reprezentate de Irak la adresa securitatii regionale si internationale, presedintele american George H. W. Bush a construit cu rabdare o larga coalitie politica internationala, precum si o coalitie militara - si ea extrem de vasta, incluzind numeroase state arabe. Avind drept nucleu fortele americane, coalitia a supus Irakul unor campanii de bombardament devastatoare si in final, dupa o confruntare terestra de scurta durata, a invins trupele irakiene si a restaurat statalitatea Kuweitului. Nu se va insista aici asupra implicatiilor directe ale „razboiului din Golf", o tema ce continua sa genereze controverse in relatiile internationale. Ceea ce poate fi amintit acum este faptul ca el a reprezentat un moment important si pentru Romania, in procesul ei de acomodare la noile realitati internationale. Se stie, tara noastra nu a participat la coalitia militara anti-irakiana, asa cum au facut-o (fie si simbolic) Polonia, Cehoslovacia si Ungaria. Este adevarat ca Romania, stat membru in Consiliul de Securitate ONU in perioada 1990-1991, a actionat ireprosabil din punct de vedere al dreptului international