În contextul Summitului NATO, ce a început, ieri, la Chicago, unde se discută despre scutul antirachetă, generalul în rezervă Constantin Degeratu, fost şef al Statului Major al Armatei Române, explică pentru „Adevărul“ importanţa acestui sistem defensiv pentru România. În opinia sa, şansele ca acest proiect american al scutului să devină unul european sunt foarte mici.
Interviu din ediţia nr. 28 a FP România, din 21.05.2012 la toate standurile de presă.
Alianţa urma să oficializeze, ieri, prima fază a scutului antirachetă menit să protejeze Europa de tirurile cu rachete provenite din Orientul Mijlociu şi în special din Iran. Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, consideră că acest scut este un exemplu de cooperare multinaţională şi îl încadrează în conceptul de „Apărare Inteligentă".
„Adevărul": Ce importanţă are scutul pentru România?
Costantin Degeratu: Depinde de tipul nostru de aşteptări - raţionale sau emoţionale - şi aceasta deoarece, pentru România, situaţia este diferită, atât ca substanţă, cât şi ca percepţie. Ea este însă la fel de complexă. Oricum am privi lucrurile, proiectul este unul foarte important din punctul de vedere al stării şi dinamicii proceselor ce generează securitate naţională, deşi valoarea strict militară a Scutului este greu de evaluat. În primul rând, din cauza dificultăţilor reale de evaluare a ameninţărilor (cine?, ce fel de?, de unde?, când?, cum?, cât? etc.). În al doilea rând, din cauza obiectivă a gradului aşteptat de eficienţă. Există, desigur, calcule riguroase care dau o anumită probabilitate matematică de interceptare şi de distrugere a ţintelor, dar aşteptările nu pot fi altfel decât probabilistice, lipsite, deci, de aportul experienţei practice convingătoare. Ori, în condiţiile în care orice posibilă lovitură „scăpată" ar fi una nucleară, faptul că altele au fost distruse
