Sârbii şi albanezii se luptă de sute de ani pentru provincia Kosovo, având la bază argumente istorice, etnice şi culturale. Sursa: Muzeul Naţional al Hărţilor/donaţie Adrian Năstase

1 /.

Regiunea Kosovo este un platoucu altitudinea de 300-500de metri, situat între MunţiiSar (la sud), Morava de Sud(la est), Munţii Kopaonik (la nord),Munţii Prokletje (la vest). Suprafaţatotală este de 10.887 km pătraţi. Defapt, regiunea cunoscută în prezent subnumele de Kosovo este compusă dinzona Kosovo propriu-zisă şi dinMetohija, care a primit acest numedupă numeroasele proprietăţi mănăstireşti - metohuri, existente în EvulMediu. Albanezii îi spun provincieiKosova, în timp ce sârbii Kosovo, iarpotrivit datelor oficiale numărulsârbilor care au rămas în Kosovo dupăîncheierea războiului din 1998-1999este de aproximativ 120.000, în timpce al etnicilor albanezi este de 1,8milioane.

Instalarea sârbilor

Drepturile sârbilor sau ale albanezilorasupra regiunii au fost şi suntargumentate pe baza istoriei. Sârbii invocăvaloarea indiscutabilă a patrimoniuluilor cultural din Kosovo: mănăstirile şi bisericile de la Pec (1250), Gracanica(1321), Decani (1327). În schimb,albanezii afirmă că au locuit acoloînainte de instalarea slavilor în PeninsulaBalcanică şi, în orice caz, înainteacuceririi regiunii Kosovo de cătreSerbia. Albanezii se consideră a fi urmaşi direcţi şi legitimi ai vechilor iliri,ce ocupau în antichitate un vast teritoriual Peninsulei Balcanice, înaintede venirea slavilor în această zonă.

„Într-o excelentă lucrare, «Gli illiri»,a cercetătorului croat AleksanderStipcevici, din Zagreb, publicată încădin anul 1966, când situaţia din Kosovonu ridica probleme, aflăm că vechiigreci numeau ca iliri «...populaţiile aşezatela nord de Macedonia şi Tracia, dela hotarele Caoniei şi de la Tesporţiapână la Dunăre». Autorul ajunge laconcluzia că