Pentru familia Cozma, trei ani de durere îşi vor închide astăzi bucla, dar vor mai urma alţii, alţii şi iar alţii. Pentru că Marian le mai aduce la viaţă retina apropiaţilor doar din afişele ce împânzesc casa şi din amintirile păstrate cu sfinţenie în cutele inimii. "Toate zilele sunt identice pentru noi... Fixăm piatra funerară cu o privire absentă, şi ne gândim, ne gândim, ne gândim. M-a bucurat că m-au sunat amicii lui din România şi prietenii săi sârbi, Zarko Sesum şi Marko Vujin, colegii de la Veszprem... şi eu le-am ţinut lor pumnii în finala Danemarca - Serbia (21-19)", ne întâmpină Petre Cozma.
Domnule Cozma...
Mă duc tot timpul la mormânt, am dat toată zăpada de pe alei zilele astea, să fie frumos şi curat la fiul meu. Mi-e mai bine când fac treabă, pentru că am fost internat în spital din cauza unei hernii de disc şi greu a mai trecut timpul. În rest, mă mai sună băieţii de la Constanţa, prietenii lui apropiaţi şi mă mai întreabă de una, de alta... Mulţi mi se adresează cu formula: "Iertaţi-mă, nea Petre, vă deranjez!?" Cu ce să mă mai deranjeze pe mine cineva!? Îmi canalizez toată energia pe nepoţelul de 5 ani şi pe Asociaţia Sportivă "Marian Cozma" de la Şcoala nr. 30.
Cum vi l-aţi fi închipuit azi pe Marian?
Cu marele lui zâmbet pe buze şi jucător de bază în naţionala României. Era aerul meu şi ne e tare greu fără el. Eu şi fetele ne mai luăm cu una cu alta, dar soţiei mele îi este groaznic. Eu dorm în camera lui, unde candela arde şi tricourile îl aşteaptă.
"CÂND VORBESC CU MINE ÎŞI ALINĂ DORUL DE MARIAN"
Cine v-a mai sunat dintre prietenii lui?
M-au sunat ieri (n.r. luni) Zarko Sesum şi Marko Vujin şi mi-au spus că ar fi vrut să cucerească aurul la Campionatul European pentru Marian, dar şi aşa, medalia de argint tot fiului meu i-o dedică. Ei când vorbesc cu mine au tendinţa să-mi spună că parcă ar di
